COMPLEX (+18)

Capitolul II

   Ma plictisesc. Al dracu de tare. Ce tot se fataie toata lumea pe langa mine? Daca erau prietenii mei ar fi stiut ca ziua mea de nastere a fost acum 2 zile, nu azi. Acum am prins momentul sa sarbatoresc. Bine, mint! Am asteptat sa vad care e al meu sa stie cand e ziua mea de nastere. Nici dracu! Niste imbecili notorii care nu au altceva de facut decat sa sparga banii alora batrani si atat. Vreau pe altcineva. Astia toti sunt vechi, enervanti si fraieri. Felicia se uita la mine ca si cum as fi un lingou de aur si imi face semne prea vizibile. Fac pe prostul ca nu o vad. Frate, ce se intampla cu mine!

- Keeeevin Andreeeiii!! Frate, te iubesc! Esti omul meu! Prietenul meu de suflet! La multi ani! De ce nu razi? Fi fericit, esti sanatos, esti bine, ai o viata minunata! Imbata-te, fa-ti de cap omule!!!

- Mersi, Marius. Stii ca nu ma dau in vant dupa petreceri. Am facut prea multe sa ma mai distreze vreuna.

   Taci. Lasa-ma. Vorbeste in capul meu si imi impartaseste iubire eterna cand amandoi stim ca face asta pentru ca o sa fim in aceasi clasa la facultate, pentru ca tata e decan si pentru ca tatalui lui vrea sa ma lipeasca de sor-sa. Imi las capul pe spate si imi imaginez un loc linistit, unde ma relaxez si sunt eu. Ma pierd departe de locul asta, dar normal ca eu sunt atat de ghinionist incat nici sa visez nu pot pentru ca ospatarita noastra lesina la 2 metri de masa si toata lumea se agita zgomotos. Deschid un ochi lenes si analizez in jur, seful ala arab, indian ce o fi el apare rapid si da din cap spre mine, fufele alea doua de chelnerite dau din aripi ca doua gaini umede, astia de la mese se uita cu sprancenele ridicate de parca nu au mai vazut o femeie lesinata. Toate sunteti lesinate, dar nu va uitati mai bine in oglinda sa observati! Da-ti-va tencuiala jos de pe ochi si figurile copilaresti si poate o sa va dati seama ca sunteti niste lesinate in picioare! Trec cateva minute bune in care toti se intreaba ce o fi cu ospatarita aia, care oricum nu prezenta nici un interes. Uh. Nici atractie fizica numai am spre nici o femeie.

   Vreau pe cineva. Vreau pe cineva care sa fie al meu. Vreau sa simt ca posed o fiinta din toate punctele de vedere si imi ofera sprijin si loialitate permanenta. Vreau un om care sa fie langa mine, pentru mine si cu mine tot timpul. Sa simt ca am pe cineva caruia sa ii spun tot ce vreau si tot ce cred. Vreau un om simplu, ca mama. Mama e a mea. Dar nu cum vreau eu. Are un nou sot si un nou copil si stiu ca am iubeste, dar nu o mai simt a mea. Vreau pe cineva puternic care sa imi reziste si sa ma aprecieze. La dracu, m-am imbatat! Ma ridic brusc si o fixez cu privirea pe Felicia care astepta cel mai mic semn sa isi faca loc intre mine si frate-su Marius. O panarama de lux, traita intr-o familie cu situatie financiara buna, care s-ar culca cu toti baietii de bani gata daca ar avea cea mai mica certitudine ca or s-o ia de nevasta. Nu inteleg de ce e atat de disperata. Daca ar fi fost saraca o intelegeam, dar asa ... Isi lipeste sanii de antebratul meu si ii simt pulpele picioarelor cum freamata. Pot sa o am si aici daca ma chinui si nu o sa comenteze. Imi bag mana in parul ei blond vopsit si valvoi si ii lipesc fruntea de a mea. Poate m-as fi lasat vrajit pentru o secunda de ochii ei verzi daca nu ar fi spart cineva un pahar la masa vecina distragandu-mi atentia. Tot corpul mi s-a miscat spre sursa zgomotului, dar nu am mai auzit nimic cand i-am intalnit privirea.

   Ochii aia caprui inchisi ne priveau cu ura si dispret. Cu superioritate. Era dezgustata de noi. I-am analizat toata figura aia frumoasa cum se schimonosea uitandu-se la noi si cred ca am simtit rusine. M-am simtit inferior si las in ochii ei. Avea o privire puternica, gura ii era rosie si carnoasa si i se incadra perfect pe chip. Semana cu o zeitate mitologica din cartile desenate ale mamei, cu parul ala portocaliu roscat atarnandu-i pe fata. Nu imi placea parul vopsit al femeilor, mi se parea aspru si fals, dar ei nu i s-ar fi potrivit nici o alta culoare din lume. Dumnezeu a gresit ca nu i-a dat nuanta aia a parului. Am analizat-o cum s-a apropiat de noi si cum expresiile fetei i se schimbau la fiecare secunda si mi-as fi dat un deget de la mana dreapta sa stiu ce crede despre noi. Nu s-a uitat la mine, nici macar nu m-a observat, desi probabil stia ca e ziua vreunui copil de bogat. M-a intepat ceva ca nu mi-a intalnit privirea si ca ne-a bagat intr-o oala pe toti de acolo, dar in fond, spune-mi cu cine umbli ca sa iti spun cine esti.