COMPLEX (+18)

Capitolul III

   La insistentele domnului Seba primesc un tur detaliat al casei, insotiti in permanenta de cei doi copilasi ai sai. Marius il imita pe tatal sau in tot ce face, lucru care este extrem de amuzant si observ ca Eva incearca sa ma imite pe mine. Ma ameteste un pic muzeul numit domiciliul familiei Toma, dar incerc sa tin pasul si sa nu ma sperii cand stiu ca va urma sa intretin toate aceste camere, unele dintre ele neatinse de nimeni doar de menajere. Aflu ulterior ca jobul a ramas vacant in urma unei domnite ce a ramas insarcinata si a renuntat. Noul meu angajator ma paseaza elegant in bucatarie, alaturi de noii mei colegi de munca, unde mai petrec destul de mult timp si servesc o cina ca in filme. Regret ca nu pot cere la pachet sa ii satisfac si papilele gustative ale lui Sam, dar sunt sigura ca in meniul cantinei de la noua lui scoala va manca mult mai bine ca acasa. In timp ce ma hlizesc cu Rebeca si Greta arunc un ochi la ceasul electronic de pe blatul bucatariei si imi sta inima. 21:11. La dracu, o sa pierd tramvaiul. Tasnesc de pe scaun si ma scuz in fata fetelor spunandu-le ca trebuie sa plec, tinand cont ca domiciliul meu se afla in cealalta parte a orasului, la o distanta cosiderabila. Rebeca se intristeaza si imi spune ca abia asteapta ziua de duminica sa ma mut cu toate bagajele. Isi face planuri de cum vom imparti casa angajatilor si probleme ca nu vom avea loc in sifoniere, afland apoi ca jumatate din al meu este ocupat cu hainele ei. O linistesc spunandu-i ca nu voi avea cu ce sa umplu nici macar jumatatea ramasa. O plac, atat pe ea cat si pe Greta. Sunt deschise si fericite si stiu cum sa isi imprastie energiile pozivite peste tot. Ideea de a lucra in acest mediu mi se pare din ce in ce mai promitatoare si recunosc adanc inauntrul meu, ca am o firimita de bucurie si in faptul ca il pot vedea pe tanarul Toma in fiecare zi. Sper! Hehe.

   Ma las condusa de Rebeca in livingul personal al familiei si tabloul vazut ma socheaza un pic. Copilul adult il tine in brate pe Marius care rade in hohote, iar Eva zbiara si il trage de pantaloni pe fratele ei mai mare. Pesemne ca vrea si ea sa fie bagata in seama. Zambetul degajat si din suflet al baiatului cu ochii verzi ma prinde si mai tare si ma gandesc ca isi iubeste cu adevarat fratii, chiar daca simt ca pe mama lor nu o are la inima. Sau poate este total indiferent.

- Trebuie sa te obisnuiesti cu zgomotele micutilor urlatori. Il iubesc pe Kevin si in preajma lui tot timpul se vor agita. In fond, cine nu il iubeste pe Kevin? imi sopteste Rebeca in timp ce imi face cu ochiul.

- Te-am auzit. se intoarce razand si simt putina gelozie pe noua mea colega ca ii este atat de apropiata. Ridica din sprancene cand ma vede si il lasa pe Marius jos spunandu-i ca vor continua joaca mai tarziu.

- Melania tocmai se pregatea sa plece si m-am gandit sa isi ia la revedere de la familie.

- Pacat ca nu-s decat eu aici. Ia zi, tanara domnita, cu ce intentionezi sa pleci acasa si in ce zona stai? intrebarea imi este adresata ca un ordin si imi rup ochii din privirea lui urmarind ceasul din perete.

- Locuiesc destul de departe, undeva in Drumul Taberei. Voi merge cu mijlocul de transport in comun.

- Mai circula la ora asta?

- Da. Circula pana la ora 22 - 23. Nu imi fac probleme pana pe Bulevardul Timisoara, dar de acolo s-ar putea sa merg pe jos daca nu plec in aceasta secunda.

- Am inteles. Ia-ti la revedere de la cine vrei pana scot eu masina din garaj. Te astept in fata casei.

   Se intoarce spre fratiorii lui si le spune cu zambetul pana la urechi ca el va salva o tanara domnita de la ananghie in aceasta seara si nu isi va mai putea petrece timpul cu ei. Pana sa imi revin din soc si sa protestez iese pe usa din spate ce da spre gradina si se face nevazut. Imi intorc privirea spre Rebeca vrand sa ma scuz macar in fata ei, dar o vad cum ma priveste cu entuziasm, rosie pana in varful nasului si izbucneste in aplauze, Eva imitand-o. Ce e cu copii astia? Nu si-au format inca o personalitate de se comporta ca niste maimute?