-Jeremy? Ești bine?
Asta spunea toată lumea uitându-se la bărbatul ce zăcea pe podea,aproape leșinat ,fiind înjunghiat în torace.
-Jeremy? Mă auzi ? Sunt Elena.
-Elena...Sunt pe moarte.
-Nu Jeremy,nu ești! Spune-mi ce să fac ca să te salvez.
-Nu e nimic de făcut.
-Ba da,Jeremy!
Bărbatul își pierde ușor cunoștiința.
-Nu,Jeremy! Nu mori.
Îl lovește cu pumnii pe piept până își revine.Ochii i se deschid,văzând o lumină puternică,de parcă ar fi înviat.
-Trebuie să fie ceva! Dă-mi o idee!
Bărbatul ezită să răspundă ,dorind să nu le aducă celorlalți speranța ca va rezista. Sângele curgea șiroaie pe jos,pe pardoseala antică din casa în care a crescut și a devenit persoana din ziua de astăzi.
-Jeremy! Spune!
Clay intervine zgomotos.
-La mine în dormitor,în dulapul din lemn de nuc,este o cutie,o cutie care trebuia să fie de cremă. Adu-o.
Femeia urcă repede până la etajul unu,unde era camera acestuia. Deschide ușa cu sfială,nu a mai intrat niciodată în camera lui, bărbatul pe care îl respecta cel mai mult ,tatăl pe cate nu l-a avut niciodată,liderul ei și al familei,cea mai înțeleaptă persoană pe care a cunoscut-o vreodată,Jeremy.
Caută dulapul,evitând dorința de a se holba în toată camera și îl găsește. Deschide primul raft și găsește multe poze împrăștiate prin tot sertarul. Și în toate pozele este o singură femeie,o brunetă foarte frumoasă. Mai răsfoiește,crezând că va gasi ce căuta în acel sertar dar aceleași poze,cu aceeași fată,la diferite vârste. Rămâne blocată pentru un timp scurt,realizând ce tocmai a văzut după care caută într-un alt sertar,unde găsește ceea ce căuta. Ia obiectul rapid și dă fuga înspre camera de zi,unde Jeremy zăcea între viață și moarte.
Fuge repede până la scări,unde cade și se rostogolește până la parter. Se lovește foarte tare dar se ridică în ciuda duterii.
-Elena,fii mai atentă!
Clay se apropie și o ajută să se ridice. Aceasta refuză ajutorul și se îndreaptă spre victimă.
-Ce trebuie să fac cu asta?
Asta întreabă după ce deschide capacul. Observă un fel de praf alb cu multe picățele roșii.
-Ce e asta? Ce să fac cu ea J?
-E o substanță care este folosită de armată în țările cu multe conflicte,ajută la vindecarea mai rapidă și oprirea hemoragiilor. Dar e un pic cam toxica,deci e cam ilegală în Canada. Nu turna prea mult pe rană.
-Ok...
Elena era prea speriată ca să riște,așa că sfâșie de tot cămașa de pe bărbat și toarnă toată substanța.
-Scuze,Jer! Mi-a scăpat...
-Normal,veșnic neascultătoare,Elena.
-Gata! Încetează! Odihnește-te!
Acesta închide ușor ochii și simte cum oboseala îi învinge corpul.
Toți membrii familiei stau în jurul rănitului,veghândul. După 30 de minute în care toată lumea tace, Antonio,omul ce îi era ca un frate lui J. spune:
-Haideți să-l punem pe un pat. Să nu-l lăsăm așa ,pe jos.
-Îl iau eu!
Ăsta era Nick ,fiul lui Antonio.
-Îl iau eu în brațe și îl duc în patul lui.
Acesta îl ridică cu grijă și îl ține bine. Urcă scările, simțind că parcă nu mai ajunge în capul scării. Ajunge cu greu acolo,unde se oprește o secundă fiind foarte extenuat. Jeremy era o persoană cu oasele foarte grele,foarte înalt,cu o musculatură foarte dezvoltată. Ajunge în fața ușii camerei lui. Toată lume este în spatele lui,așteptând parcă să se mai întâmple ceva. Împinge ușa lăsată întredeschisă de către Elena și intră. Nimeni nu a mai intrat aici vreodată înafară de Jeremy. Îl pune ușor pe pat și îi ia cămașa făcută ferfeniță,sângerată toată. Nu spune nimic,dar iese din cameră tăcut.
Elena își ia un scaun și se duce lângă patul rănitului. Se uită la acesta și îi trece mâna prin păr.Un șiroi de lacrimi i se preling pe obraz. Plânge în hohote.
-Elena,încetează! Îl vei trezi !
Clay îi spune asta în timp ce o mângâie pe umeri.
-Nu mă atinge! Ți-am mai spus-o și o voi mai spune:nu mă mai atinge!
Aceasta îl ura pe Clay ,pentru ceea ce i-a făcut acum 5 ani.
Nick intră la fel cum a intrat cu multe bandaje seruri și dezinfectante în mână. Se apucă să-l panseze. Nu lasă pe nimeni să se apropie. Doar bandajează. Șterge sângele de pe pielea lui și dezinfectează. Văzând rana,ia un ac și începe să-l coasă. Cu fiecare gaură pe care o făcea cu acul parcă îl durea și pe el. Face în total 6 copci. Își ia pânza albă și i-o înfășoară în jurul toracelui.
-Să-i dea cineva sânge!
-O fac eu.
Antonio sare direct și își bagă acul în mâna lui ,apoi în a lui Jer. Se pune el în locul Elenei pe scaun și stă așa timp de 15 de minute.
Elena se uită la pereți ,văzând picturi făcute de Jeremy,dar erau diferite. Acesta deobicei folosea mult culoarea verde ,negru și maro,dar acestea sunt diferite,au foarte mult roșu sau foarte mult albastru. Erau în total 5 picturi. Dar își schimbă vizorul către mobilier,care era din lemn masiv,foarte grele și vechi. Toate erau sculptate manual,cu multe tente naturale,copaci,liane,munti,flori agățătoare și boabe de struguri. Își aduce aminte de pozele din dulap,dar nu are curajul să mai deschidă raftul acela. Îl aude pe J. gemând. Se întoarce și încearcă să zâmbească.
-Elena...
Pe ea o striga cel mai mult pentru că era singura femeie din famile,era ființa pe care el o venera și o ajuta cel mai mult. Dar era și persoana la care apela cel mai des.
-Da,Jer?
-Apă.
-Acum mă duc .
Se repede spre ușă,unde dă nas în nas cu Pete,un alt membru din imensa familie.
-Apă,trebuia nu? întreabă el în timp ce intră.
-Da.
Elena îi smulge paharul dinână și i-l duce lui J. Acesta bea rapid ,fiin foarte însetat.
-Mulțumesc,dragii mei! Ce m-aș face eu fără voi,familia mea?
-O parte din familia ta.
Elena scapă vorbele astea ,gândindu-se la acele poze.
-Ce vrei să insinuiezi ?
Toată lumea se uită la Elena.
-Nu am vrut să-ți umblu prin lucruri,dar, am zărit în timp ce căutam praful magic...
Se duce la dulapul de nuc și deschide primul sertar. Ia o poză la nimereală o poză și i-o aduce lui Jeremy.
-Femeia asta... Cine e ea?
Femeia întreabă retoric,știind deja răspunsul ,dar dorind să audă din gura lui.
-Cred că mai degrabă muream,decât să fiu interogat...
Toată lumea se uita la ce era în mâna bărbatului de la distanță ,dorind să afle ce era sau cine era pe acea foaie.
-Această femeie este ... Ayanna. Așa o cheamă. E... are 23 de ani. E foarte frumoasă.
-Și de ce ai poze cu ea? Jeremy? Ai ceva să ne spui? De când te uiți la filme porno?
Pete era mereu cel care aducea glume,indiferent de situație.
-Nu ,nu e asta. Ea este... Ea este fiica mea.
-Stai? Tu ai un copil? Și noi nu știm?
-Nu știți. Nici măcar ea nu mă cunoaște.
-Dar de ce?
-Știți regulile familiei:fetele stau cu mama iar băieții cu tata. Ea a star cu mama.
Prin familie, el dorea să spună haită .
- Da,dar tu ești Alpha,puteai să încalci regulile.
Clay mereu spunea că Jeremy poate încălca orice regulă.
-Doream ,dar nu puteam . Lumea noastră,e mult prea primejdioasă pentru ea,ea care e fără apărare,față de noi. Gândiți-vă doar la ce s-a întâmplat azi.
-Dar puteam să facem cumva.
-E mai bine așa...
De-a lungul conversației poza a cutreierat camera,din mână în mână.
-Mai ai ceva să ne spui? Întreabă Nick.
-Mai este un motiv,pentru care a trebuit să rămână la mama ei...
-Mama ei...subiect delicat bănuiesc.
-Da...
-Ce motiv?
-Mama ei,ea este o vrăjitoare . Și a stat la mama ei ca să și învețe arta magiei.
-Deci nu e chiar neajutorată.
Clay afirmă scurt și rece.
-Când aveai de gând să-mi spui că am o soră?
-Clay...
Jeremy nu apucă să spună nimic,Cley a plecat .
Acesta era în fața ușii,în hol ,fiind foarte nervos. Poate că a fost adoptat de J. la vârsta de 8 ani,când umbla prin mlaștinile din Ohio,după ce a fost transformat și a rămas fără păfrinți,dar acea Ayanna era sora lui. Ce nu putea pricepe e de ce nu l-a văzut niciodată cu femeia care i-a dat naștere misterioasei fete. Are 23 de ani . Acum 23 de ani era cu Jer. Și nu-și amintește de vreo femeie care să fi fost atât de apropiată de el astfel încât să facă un copil.
Se enervează și intră din nou.Se duce direct la sertar ,îl smulge și îl ia,după care îl răstoarnă pe pat ,la picioarele tatălui său. Atât de multe poze. Și ea este atât de frumoasă. Găsește o poză cu ea și un bărbat .
-Cine e ăsta?
-Mama ei,Eshter a adoptat și ea un copil,l-a găsit la maternitate,părăsit. Este și el ca noi.Dar poți să citești și singur ,scrie câte ceva pe spatele fiecărei poze.
A luat o poză cu ea,într-un halat alb. Pe spate scria "Doctorul viitorului"
-E la Medicină?
-Da.
-În ce oraș?
-Nu știu. Nu primesc,nici nu cer informații despre locul unde stă. -Voi afla eu...
-Clay,te rog să nu faci asta!
-De ce?
- Nu vreau să-i zgudui viața. Îți dai seama ce șoc ar fi pentru ea.
-Sau ce bucurie îi va zgudui viața.
Mai caută prin lucruri și găsește un stick. Se duce repede și își aduce laptopul. Deschise imediat fișierul ,care avea multe imagini și înregistrări. Descide un fimuleț.
-Uite George! Asta e prima mea mașină!
-Așa îl cheamă pe fratele ei.
-Cam performanta pentru proma ta mașină!
-Economisesc bani și strâng bani pentru ea de la 16 ani.
-Și ce vei face cu ea? Stai la 5 minute de colegiu.
-Nu și dacă mă mut!
-Unde?
-Undeva mai spre centru,am găsit o casă ieftină în centrul Bostonului!
-Boston! Harvard! Am găsit!
-Clay...
El dă play mai departe.
-Și cum vei plăti casa,benzina,facultatea?
-Pe acolo prin cartier,este un bar.
-Nu lucrezi într-un bar ,să-ți fie clar!
-Dar nu e periculos! E un local unde vin doar polițiștii.
- Nu știu ce să spun ! Aya,ești sigură că nu te afunzi prea mult?
-Nu!
Filmarea se terminà.
-Aveau accent britanic.
-Au trăit până la facultate în Londra.
-Parca nu știai !
-Clay,nu vreau să o cauți!
-De ce? Chiar nu vrei să-ți strângi în brațe copilul? Unicul copil?
-Clay...
-Elena. Nu te băga!
-Te rog!
-Nu,eu te rog,Jeremy!
-Nu!
-Bine! Eu plec singur după ea atunci!
Acesta iese și trântește ușa.
-Nu va reuși!
-Nu știu,Jer! Probabil că nu!
-Nu,sigur nu va reusi,Elena!
