-Ayanna,ai un client.
-Acum ,Ken.
Era vineri seara , barul era plin.
-Bună ziua ! Cu ce vă pot servi?
-Cu un scotch...Ayanna.
-Acum vă servesc.
Fata rămâne stufefiată de privirea pe care i-a dat-o bărbatul. Dar zâmbește în continuare . Îi toarnă în pahar băutura și i-o servește.
-Face 5$.
-Mulțumesc,drăguțo.
-Tu știi unde ești nu?
Bărbatul rămâne blocat. Ce vrea să spună?
- Nu cred că te înțeleg. Sunt în Boston,nu?
- Ba da. Dar localul ăsta...știi ce local este?
- Un bar oarecare.
-Nu. Aici vin numai polițiști. Deci dacă fac doar un semn , ești dat afară de aici. Așa că nu-mi mai spune drăguță,ok?
-Ok.
Bărbatul își bea repede băutura. Lasă o bancnotă de 50 $.
-Păstrează restul,dtăguțo.
-Idiotul.
Bărbatul iese direct afară. În fața ușii spune "Irascibila,dar totuși frumoasă!"
Între timp, Ayanna,se pregătea să plece acasă.
-Ține banii pentru săptămâna asta.
-Mulțumesc! O seară bună!
Ayanna iese din clădire și se îndereapta spre bicicletă.
-Ayanna,stai!
Fata se uita în spate dar nu zări nimic. Și-a pus căștile pe urechi și a început să pedaleze.
-Stai!
Degeaba . Nu mai auzea. Era nevoit să o urmărească. Se urcă în mașină și pornește motorul .
Conduce în jur de 5 minute cu viteză redusă. O zărește . Se oprește și intră în casă. Oprește motorul și coboară din mașină. Se îndreaptă cu sfială spre ușă. Nu avea curajul să bocănească. Oare e bine ceea ce face? Ce îi va spune? Îl va crede?
În ciuda îndoielilor,acesta bocănește. Ușa nu întârzie să se deschidă .
-Bună!
-Tu! M-ai urmărit! Să știi că nu mi-e frică de tine!
-Nici mie nu mi-e frică de tine,Ayanna!
Femeia rămâne blocată. Stă într-un loc pentru 10 secunde,după care dă să închidă ușa. Fără succes. Străinul își pune piciorul pe prag.
-Nu vreau să-ți fac nimic. Vreau doar să vorbim. Știu ce ești!
-Ce? Lasă-mă în pace!
-Doar lasă-mă să-ți vorbesc! Te rog!
-Spune! Repede! N-am timp!
-Nu pot să-ți spun asta din stradă.
-Și crezi că te las să intri?
Acesta împinge ușa și o deschide. -Eu sunt Clay.
Intră în casà. Totul era ori alb ori negru ori maro închis. Totul era curat și nou,față de casa lui din Stone Heart care era plină de lucruri vechi,din lemn masiv,culoarea preponderentă fiind un negru spre maro,ca o casă a groazei.
-Frumoasă casă.
Ayanna închide ușa enervată pe culme. Clay era deja în living.
-Ce doreai să-mi spui?
-Asta poate aștepta.Își spune mâinile în părul ei, imobilizându-i capul astfel încât să se poată uita în ochii acesteia.
Ce mult seamănă! Chiar e fiica lui. Și e atât de frumoasă!
-Lasă-mă în pace!
Ea se trage în spate.
-Ce vrei să-mi spui?
-Uite! Știu că va părea foarte eronat dar ce-ți spun este foarte adevărat!
-Doar spune-mi ca să poți pleca după!
-Eu când aveam 8 ani am fost adoptat! De către un bărbat numit Jeremy Denvers.
-Și ce legătură are asta cu mine?
-Acum trei zile,Jeremy a fost rănit foarte tare și a trebuit să-i caut printre lucruri ca să-i găsesc un lucru care să-l salveze și am găsit asta.
În mână avea o poză cu ea. O poză destul de recentă.
-De unde ai asta?
-Din lucrurile lui. Avea vreo 300 de poze cu tine ,la vârste diferite.
-De unde ? De ce?
Se putea vedea neliniștea din ochii ei.
-Le avea de la mama ta.Cred că poți ghici de ce.
Ea a rămas cu privirea într-un punct fix ,în podea. Se duce la un dulap ,îl deschide și ia un pahar și o sticlă de vin. Bea un pahar fără să clipească.Dă să-și mai pună unul,dar este întreruptă.
-Cred că este destul.
-Spune fratele mai mare.
-Ayanna,nu rezolvi nimic prin alcool.
-Și ce ar trebui să fac? Nu există cursuri de "Cum să reacționezi când ești foarte aproape de a-ți cunoaște tatăl" .
-Normal. Dar vrei să-l cunoști?
-Nu știu. Nu cred că el ar vrea să mă cunoască. Adică ,dacă tu m-ai găsit la atât de puțin timp de la aflarea existența mea,atunci el sigur nu vrea să știe de mine.
-Vrea. Doar că îi este frică,îi e frică să-ți cutremure viața,îi este frică să nu pățești ceva,cred că ți-ai dat seama,de viața periculoasă pe care o aveam din cauza a ceea ce suntem. De asta te-a și lăsayt să stai cu mama ta,plus să învețo tot ceea ce trebuie știut pentru vrăjitorie.
-Atât? Astea sunt motivele lui?
-Da.
-Știe că ești aici?
-Știe că te caut,dar nu crede că te voi și găsi.
-Cum m-ai găsit?
-Era o filmare cu tine și cu fratele tău, cu mașina.
-Mama i-a trimis aia? Ea nici măcar nu știe de mașină,nu i-am spus. Iar filmarea asta e de săptămâna trecută.
-Deci socializează des...
-Bun . Și acum ce? Ce se va întâmpla?
-Vii cu mine să îl cunoști în Stone Heart?
-Unde e asta?
-Toronto.
-Canada,atât de departe?
-Da.Vii?
-Nu știu.
-Ba da știi.
Îi pune mâna pe inimă Ayannei.
-Ascultă-ți inima.
-Tocmai mi-ai atins sânii.
-Neintenționat.Vii?
- Da.
-Bine . Atunci hai!
El deja se îndrepta spre ușă.
-Nu putem în seara asta. Ai băut. Am băut. N-am bagaje făcute. E 1 dimineața. Să ne pornim la prima oră măcar. Ok?
-Ok.
-Tu culcă-te cât timp mă pregătesc eu. Vino!
Ayannei nu-i venea să creadă că era atât de drăguță cu un străin.
-Vei dormi în camera mea ,cealaltă e ocupată de celălalt frate.
-Nu îmi este somn.
Asta spune după ce intră în dormitor.
-Ești sigur?
-Da.
-Atunci bine.
Ea își scoate geamtanul de mână de sub pat și începe să-și pună cât mai multe haine în el.
Clay se așează pe pat și se uită la ea, observând că încă are unele componente din caracter de copil,un copil ordonat.
Se aude ușa de la intrare.
-E cineva acasă? Ayanna?
Ea iese din cameră ,stând în prag.
-Sunt aici.
-Hei! Ce faci?
Bărbatul vine la ea și o sărută pe frunte . Îl zărește pe Clay.
-Nu am apucat să-ți întâlnesc prietenul,soră.
-El e Clay,George.
-Nu te-am auzit niciodată vorbind despre el.
-El este fratele meu,George. El e fiul tatălui meu.
-Ce? De unde știi?
-Pentru că ... am aflat . Plec cu el în Canada .
-Stai,nu! Nu pleci! De unde știi că nu minte?
-Nu minte,George.
-Nu pleci nicăieri!
-Ba da!
-Alege atunci! Eu ,fratele tău pe care îl cunoști de 21 de ani sau el , un impostor ce nu știu dacă îl știi de...nu știu 3 ore.
-Nu mă face să aleg! Te rog!
-Ba da! Alege! Eu sau el.
Se simțea tensiunea . Clay stătea pe pat ,uitându-se la cearta dintre cei doi frati. Sare dintr-o dată din pat și se duce la George. Îl ia de gulerul alb al cămeșii și îl trântește de perete. Se putea vedea superioritate lui fizică față de micul ei frate.
-Nu o pui într-o sutuație dificilă pe sora noastră. Nu o pui să aleagă.
-Nu Clay! Te rog! Nu face asta!
Ayanna înșira lacrimi amare ,încercând să-l dea deoparte. Te rog. Nu e nevoie de violență. Vom rezolva noi cumva.
-Cum ,Ayanna? Ce vei face?
Spune George foarte tare.
-Tu!
Clay îi arăta degetul!
-Clay,te rog!
Se uită la fața ei umflată de plâns.
-Vii cu noi!
Îl lasă jos pe George și se duce la locul lui,pe pat. Ayanna îl ia în brațe.
-Ești un montru! Pleacă din casa mea! Nu vreau să te mai văd!
Cuvintele ei erau mai aspre decât orice pe lume.
Acesta se ridică și iese pe ușă.
-Nu mai vin nicăieri!
Țipă sora acestuia.
-Nu vreau să mai aud nimuc de tine sau de familia ta blestemată!
-Până la urmă ai ales.
Acesta iese și pleacă.
Cei doi rămân pe jos în dormitor.
George este dus în camera lui și ajutat să se schimbe.
-Serios,Ayanna. Pot să fac asta și singur.
-Lasă!
-Cum îți vei mai găsi tatăl?
-Știu în ce oraș stă.
-Și te duci?
-Da. De dimineață ne pornim amândoi. Nu aveam ce face vara asta nimic,în orice caz.
-Se pare că vom călători,deci.
-Da!
Soarele a apărut repede pe cer,razele dimineții începând deja să scalde ușor apartamentul în care pregătirile erau deja pe terminate .
-George,hai odată,e deja 5:49.
-Vin. Am uitat ceva.
-Își ia ochelarii de soare de dulapul din hol ,și bagajele din mâna Ayannei și au plecat.
Portierele s-au închis , centurele erau puse ,radioul era deschis.
-Toronto,venim!
-Stai,Toronto? Atât se departe?
-Da!
-Crezi că îți vom ajunge fratele?
-Nu,e cu 6 ,aproape 7 ore în fața noastră.
Motorul a fost pornit și au pornit.
Soarele a cutreierat cerul până la punctul maxim,prânzul,când Clay a ajuns înapoi acasă.Iese din mașină și intră direct în casă. Acolo,îl găsește pe Jeremy și restul familiei în sufragerie.
-Jeremy... Cum te simți ?
-Foarte bine!
-Cum ți-a fost călătoria? Ai reușit ceea ce ți-ai propus?
Elena întreabă direct.
-Da,am găsit-o . Foarte înțepată,cea mai înțepată femeie pe care am întâlnit-o vreodată.
-Deci nu ai reușit să-i spui cine ești?
-Ba da. I-am povestit totul.
Jeremy rămâne încremenit.
-Și nu a vrut să mă întâlnească?
-Într-o primă fază ,da. Dar a intervenit o problemă ,un alt înțepat ,blond,cârlionțat ,cu ochi verzi,fratele ei,celălalt frate,iar acesta a întors-o din drum.
-Și mai vine?
-Nu prea cred ,Nicklaus. Înainte să ne despărțim a spus că nu vrea să mai audă de mine și de familia asta blestată.
-Ce i-ai făcut?
-Nimic,Antonio.
-Clay!
-Nu vă uitați așa la mine. Nu am făcut nimic.
-Clay!
Strigă Elena.
-Bine,poate că i-am aranjat un pic gulerul fratelui ei .
-L-ai strâns de gât?
-Într-un mod prietenește,desigur!
-Clay! Ai speriat-o! Nu va mai vrea să audă de Jeremy vreodată. -Poate că e mai bine dacă stă deoparte. Jeremy a avut dreptate ! E mult prea periculos pentru ea.
-Cum îndrăznești? Pleacă de aici.
Îi spune Elena în timp ce sare la el.
-Destul! Ieșiți cu toții! Normal că s-a speriat ,dacă vă comportați ca niște animale.
Rămâne doar Antonio și Nick în ceră cu Jeremy.
-Îmi pare rău,prietene!
-Și mie.
Soarele a apus încet , lăsând pe cer dâre sângerii și purpurii.
Ayanna și fratele ei erau pe un drum îngust ,între un munte stâncos la dreapta și o pădure deasă la stânga. Mergeau pe drumul ăla de o oră și jumătate.
-Aya,uite! Scrie Stone Heart la stânga. Mica mașină virează la stânga. La radio începe o melodie numită Home.
-Serios?
George închide muzica.
Urcau un deal . Acum aveau pădure și la stânga și la dreapta. Mergeau deja de 15 minute pe dealul fără vârf.
-De ce nu ajungem mai repede?
-Uite,Aya!
În față se zărea o casă impunătoare,într-un luminos,cu gard din fier forjat. Erau scrise pe gard două litere:S.H.
-Stone Heart nu e un oraș,e o proprietate,deci.
Intră cu mașina în curte. Era un cerc foarte mare plin cu flori,ca un sens giratoriu.
Trec de el și opresc.
Ies din mașină și se uită la casă. Ultimile raze ale soarelui aninau pe casă dându-i un aspect misterios.
-Mergi,sau stai sà te holbezi? Hai,Ayanna!
Ajung în fața ușii și se uită unul la altul.
-Of,ce te-ai face fără mine? spune George în timp ce bocănește.
Acum stau și așteaptă. G. se dă mai în spate. Cineva apasă pe clanță și deschide.
-Bună seara!
-Bună.
Bărbatul de la ușă rămâne tăcut așteptând parcă să ne explicăm prezența.
-Sunt Ayann,și îl caut pe Jeremy Denvers,dacă trăiește...
-Trăiește.
-Ce doream să spun este dacă trăiește aici.
-Da,intră.
El rămâne cu privirea blocată în ochii fetei. Eu sunt Nick,Jeremy e un fel de unchi pentru mine!
-Eu sunt George!
-Fratele?
-Da.
-Îmi cer scuze pentru comportamentul lui Clayton,e un pic mai...prost crescut ,făță de noi ceilalți.Dar haideți să-l cunoasteti pe Jeremy! E în camera de zi. Stă un pic întins ,e un puc slăbit.
Le deschide ușa și găsește camera plină de persoane. Singura fața cunoscută e cea a lui Clay.
-Ayanna...parcă nu mai doreai să vii.
-M-am răzgândit.
-Ayanna...
Jeremy se ridică în picioare ,deși era să cadă. Fata se apropia sfioasã.
-Jeremy...tată.
Se uită în ochi și parcă se uită în oglindă.
Îi ia mâna și o strânge forte tare. Îi zâmbește și scapă o lacrimă pe obraz. Nu mai suportă și îl ia în brațe. Îl strânge foarte tare.
Toată lumea se uită la ei ,ca la un film cu final fericit.
Dar nu este un final fericit.
Niciunul nu știe ce rău îi paște. Un rău ce caută doar să rănească fără motiv. Un rău ce va cauza multe pierderi sufletești.
