CAPITOLUL 1

70 5 8
                                    

Merg pe trotuarul intesat de lume,incercand sa-i localizez casa.Stiu ca era pe undeva pe aici..trebuie sa fie pe aici.Privirea imi este atintita asupra balcoanelor de la etajele superioare,cu putin noroc poate o voi vedea.

Nimic...nu e aici.Si nu-mi mai amintesc unde sta..Simt cum ochii imi sunt scaldati in lacrimi fierbinti de frustrare si teama.Nu stiu cum sa ma intorc acasa si nici pe ea nu o gasesc!Oare cum o chema...?Bag mana in buzunarul blugilor albastrii si scot telefonul pe care il privesc pret de cateva clipe.L-as putea suna pe Harry...NU!Nici nu ma gandesc sa fac asa ceva!

Inca o batalie castigata de orgoliul meu.Pana si pietrele crapa in fata orgoliului meu de nestramutat.

Resemnata imi indes telefonul inapoi in buzunar si merg mai departe.Dupa cateva ore in care m-am plimbat pe strazile orasului am ajuns in sfarsit in centru.Trec de o cotitura si ma opresc imediat,fac ochii cat cepele si privesc speriata silueta masculina inalta ce se indreapta spre intrarea unui bar.

L-as recunoaste oriunde.Inalt,musculos,cu umerii lati si o talie ingusta,cu suvitele de par castaniu ondulate atat de perfect.Imbracat cu o pereche de blugi negri stramti,o pereche de bocanci cu sireturi dezlegate si o bluza rosie simpla.La vederea lui,aproape ca mi-au dat lacrimile!Si aproape am cedat impulsului de a-l striga,dar m-am oprit atunci cand l-am observat pe cel care-l insotea.Unul dintre prietenii lui insensibili,cu siguranta.Am incercat sa ma calmez si sa gandesc la rece.Ce cauta Harry aici?Il privesc cu atentie si realizez ca e nervos.Isi trece mana prin par la fiecare zece secunde,gesticuleaza si probabil mai are putin si incepe sa strige la tipul de langa el.

Ii privesc cum intra in bar si imi ingustez ochii.Ce sa fac?Oftez si imi iau inima in dinti.Care sunt sansele ca el sa ma vada?!Ei bine,destul de mari avand in vedere ca am de gand sa trec chiar prin centrul orasului.

Am privit prin usile deschise ale barului -de la o distanta de cativa metri,desigur- atunci cand am trecut prin fata lui.Harry juca billiard.Iar pe fata ii era intiparita o expresie de frustrare.Era incruntat si nervos.Cred ca daca m-ar fi vazut acum m-ar fi strans de gat,cu siguranta.Mi-am atintit privirea in fata si am continuat sa merg inainte.

Din pacate ceea ce nu observasem eu este ca prietenul lui ma vazuse.

Am marit pasul cand drumul a cotit la dreapta pe o strada delimitata si de o parte si de alta de blocuri nu foarte inalte -maxim patru etaje - apoi am simtit o mana strangandu-mi umarul drept,si smucitura cu care m-a tras cativa pasi inapoi,am fost intoarsa brutal si luata in brate.

Era cu mult mai inalt ca mine,asa incat crestetul capului imi ajungea doar pana la nivelul umerilor lui.Bratele lui imi inconjurau umerii si spatele si ma strangeau ca intr-o menghina.Am deschis ochii si tot ce vedeam era rosu.Bluza lui.I-am inspirat parfumul atat de familiar si de imbatator,totodata.Un parfum barbatesc,cu tente lemnoase,atat de potrivit pentru el...atat de periculos pentru mine,pentru ca imi ametea toate simturile,facandu-ma incapabila sa mai gandesc limpede.

-Sa nu ma mai sperii asa..I-am auzit soapta calda,chair langa urechea mea.Doar ca mai apoi sa ma indeparteze brusc de langa el si sa inceapa sa tipe ca un descreierat.Ca a fost in capul tau?Ai idee cate griji mi-am facut?Sa nu-mi mai faci asta niciodata!Niciodata,ma auzi!?

L-am privit cu ochii mari,ca si sum nu as fi inteles ce tocmai imi urlase in gura mare,pe o strada necunoscuta.Ochii ii ardeau de furie si de ingrijorare,dar am putut citi in ei si usurare.A inceput sa respire sacadat si si-a lasat capul sa alunece pe umarul meu.Degetele mainii lui stangi s-au impletit cu ale mele,pe care le-a sarutat mai apoi.

-M-ai speriat ingrozitor cand ai fugit asa...

-Iarta-ma...Lacrimi fierbinti au inceput sa-mi curga pe obrajii palizi.

Out of the Woods H.S.FFUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum