The Last Of Us [A Itachi/Sasuke Love Story] Romana

| | Trădată, singură, uitată | | Capitolul Patru||

| | Trădată, singură, uitată | | Capitolul Patru||

||No one P.O.V||

Sa apropiat din ce in ce mai mult de scaun privind, nu era sigura daca este doar o pata sau sange. A atins pata aceea rosie, era sange uscat. Aruncand o privire spre birou, pe podea erau mai multe urme de sange. Fata a privit confuza, ne stiind de unde este sangele, ce se petrece aici. Indreptandu-se spre usa, a auzit un zgomot, iar dupa aceea doua voice stranii. Ne stiind daca sunt ninja din organizatia lor, sau cei care au devastat locul. Oricine ar fii, trebuie sa fie previzibila, isi scoate un kunai tinandu-l ascuns la spate. Isi indreapta mana limbera spre clanta, deschizand-o fara a face prea mult zgomot, arunca o privire pe holul intunecat, nu era nimeni.

Iese din camera indreptandu-se spre iesire, toate camerele unde erau datele sau armele, erau distruse si trupurile celor care au fost atacati cazute la pamant intr-o balta de sange. In fiecare camera care privea, nu traia nimeni, doar trupuri spintecate de sabii sau kunai. Indreptandu-se spre camera ei, aude cateva voci si rasete. Cineva ordona sa ii omoare, sa nu lase pe nimeni in viata si sa ia tot cei pretios.

||Hannah P.O.V||

“Acestia ar putea fii niste hoti?, dar cum de au stiut unde este ascunzatoarea?.” Hannah se intreaba, deschide usa usor fara a face zgomot, arunca o privire rapida. In camera erau cei din organizatia ei cei care stateau in genunchi, iar cu spatele spre usa alti cativa ninja cu masti pe fata.

“Terminativa treaba aici, trebuie sa apara si Hannah.”A spus una dintre persoane intorcandu-se cu fata spre usa.

“Akame-sama!” Si-a dus mana la gura, uitandu-se cu manie. Cei care stateau in genunchi, au cazut la pamant dintr-o singura lovitura, sangele umplund peretele din stapele lor.

“Este cineva la usa…”Unul dintre ninja a spus scotiandu-si sabia.

“Hannah, hai vino, nu iti vom face nimic daca vei coopera si ne vei da pergamentul.”A spus zambind si prefacadu-se ca el este bun.Hannah a deschis usa lovind-o de perete, statea in pragul usi, privindu-I pe toti acei criminali din camera, cei care stateau langa trupurile parasite de viata aveau sabiile pline de sange, cei lalti erau pregatiti sa atace in orice moment.

“De ce faci asta?” A spus cu o voce trista..

“Hannah, nu vei intelege niciodata, doar da-mi acel pergament si dupa aceea vom mai discuta. Dar acum da-mi pergametul.”Un zambet fals i-se contura pe fata.

“De unde  stiu ca nu o sa ma injunghi pe la spate daca iti dau acest pergament?”

“Hannah, hai suntem precum o familie, eu sunt singurul care ti-a ramas pe lumea aceasta, eu sunt precum un tata pentru tine. Deci fi fata intelegatoare si da-mi pergamentul.”

“Nu…”

“Ce? Hannah gandestete de doua ori inainte sa raspunzi. Deci  te rog da-mi pergamentul, nu o sa ti-se intample nimic scumpa mea.”

“Nu..sa nu imi mai spui mie “scumpa mea” ai inteles, nici macar nu ti-a pasat vre-o data de mine, doar mai folosit nu-I asa? Am fost doar o unealta, acum ca nu mai ai nevoie de mine o sa incerc sa scapi de mine. Esti precum toti pe care i-am intalnit, nu esti cu nimic mai bun, esti doar o persoana care se foloseste de trecut, si de alti care sufera si care si-au pierdut familiile. Si pentru ce iti trebuie acest pergament? Pentru a distruge lumea?. Poate ca vei porni un razboi daca ti-l dau, nu?.”