The Last Of Us [A Itachi/Sasuke Love Story] Romana

|| Durere, Ura, Trecut, Memorii|| Capitolul 8||

      || Durere, Ura, Trecut, Memorii|| Capitolul 8||

|| Pain, Hate, Past, Memory|| Chapter eight||

||Kisame P.O.V||

Itachi nu este in regula, imi pot da seama dupa comportamentul pe care la capatat. As vrea sa il ajut cumva, dar nu stiu cum exact. Am incercat sa vorbesc cu el, dar nu vrea sa recunoasca ca sa intamplat ceva, aceasta persoana ii aminteste de cineva din copilaria lui? Sau de cineva din fost familia lui?. Este prea atent cu ea, si isi pune prea mult increderea ca nu este un spion, si ca ea este doar o persoana neajutorata.

Aceasta fata ascunde ceva, stiu sigur, din cauza aceasta nu a dorit sa vorbeasca. Doar tacea din gura si il privea cu dispret. Sunt sigura ca aceasta fata este suspicioasa, faptul prin care se comporta spune totul. Dar nu vreau sa fac ceva ce nu voi putea ierta, nu ii voi spune nimic lui Itachi, voi tace din gura lasand totul in voia timpului….

***

||Itachi P.O.V||

Indepartandu-ma de pestera, ma plimbam prin padure gandindu-ma la tot ceea ce sa petrecut astazi. Fata aceea nu doreste sa coopereze cu mine, nu am idee din ce cauza se sfieste sa vorbeasca, dar voi afla. Nu am vrut sa o ranesc, a vazut ca nu doresc sa ii fac nimic, doar vroiam sa ii aflu numele, este precum o persoana necunoscuta. Aceasta fata ascunde ceva, nu vrea sa releve un secret, poate ca ea crede ca o sa o fac dupa aceea sa imi spuna  mai multe, si mai multe chesti despre ea..

Oprindu-ma, mi-am inchis ochii ne spunand nimic, vantul batea cu mai multa putere acum, imi ridica haina in aer, o picatura de apa mi-a atins fata, dupa aceea picatura alta mi-a atins fata. Iar mai tarziu milioane de picaturi racoritoare imi loveau fata ducandu-se in jos spre gat.

Mi-am ridicat privirea, deschizandu-mi ochii si privind spre cerul inorat, era asa de frumos aceasta vreme imi limpezea mintea. Ma facea sa gandesc limpede, si ma relaxa vazand picaturile de ploaie cum imi ating fata sau cum se lovesc de fereastra.

“Nu mai bine vii in casa?

Am auzit o voce, o voce subtire, mi-am intors privirea uitandu-ma confuz. O zarisem pe Konan, aceasta se apropia de mine cu fiecare pas pe care il facea.

“Konan, ce faci aici?”

Apropiindu-se de mine, se comporta precum un copil, privea cerul si lasa picaturile de ploaie sa cada pe ea..

“Sti in satul meu, mereu stateam asa si priveam cerul lasand picaturile de ploaie sa imi loveasca pielea. Mereu ma relaxa acest lucru, sti dupa ce am plecat din sat, imi era dor de toat ceea ce faceam, imi era dor de copilarie, si acum imi este. Imi este doar de cineva anume, mereu apare in memoriile mele si nu va fii nici o data uitat. Stii cum este sa pierzi pe cineva pe care l-ai iubit, dar fara sa ii marturisesti?. Este greu sa traiesti cu gandul ca nu ai avut curajul sa ii spun ceea ce ai simtit. Acum cand iti amintesti te urasti pentru faptul ca nu ai avut aceea putere pentru a rosti cuvintele pe care acum ai putea sa le rostesti daca ar mai fii langa tine. “

Ne spunand nimic, am privit-o in tacere. Stiu cum se simte, stiu cum este sa pierzi persoane dragi ti-e, stiu cum este sa iti doresti a intoarce timpul inapoi, dar o data ce ai facut acele miscari, nu mai poti intoarce timpul. Ai avut timp, dar ai ales o alta cale, cand a trebuit sa faci ceva, cand ai fost pus..Ori mureau toti, ori ii omorai tu, si cineva ramanea pentru a se razbuna.

“Itachi!”

Am auzit din nou vocea lui Konan, lasandu-mi gandurile sa umble libere, mi-a ridicat privirea uitandu-ma la ea..”Ce este?”

“Ai patit ceva? Nu pari in regula..?”

“Sunt bine…”

“Esti sigur?”

“Da sunt sigur doar vreau sa fiu singur acum..Imi pare rau..”

M-am intors cu spatele la ea, mergand pe un alt drum. Ma indreptam spre paraul care era aproape de pestera, apa limpede, ma calmau. Vroiam doar sa fiu singur, sa nu vorbesc cu nimenii, sa fiu doar eu si umbra mea..Sa pot discuta cu mine insumi, nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre ceea ce sa intamplat in trecutul meu. Vreau sa ramana inchis in mine, eu trebuie sa duc aceasta povara, eu singur trebuie sa lupt cu acele sentimente, cu acele amintiri dureroase care imi revin mereu. Am gresit, dar eu trebuie sa platec, doar eu….

||Konan P.O.V||

L-am vazut parasind locul, se pare ca si el doreste sa nu discute despre toate sentimentele lui, si despre tot ce sa intamplat in trecutul lui, si eu m-as fi comportat la fel, si ma comport. Nu doresc ca toti sa stie din ce cauza eu sufar, sau de ce inchid totul in mine.

Fiecare are motivele lui, toti au un trecut tragic. Fiecaruia dintre noi i-sa intamplat ceva, in viata lui. Nici o persoana nu este fericita, fiecare are probleme..Toti se simt vinovati de cate un lucru, toti doresc sa de a timpul inapoi si sa ia totul de la inceput.

Dar nu se poate, toat ce se intampla se intampla dintr-un motiv, odata ce soarta ti-a fost daruita, nu mai poti face nimic pentru a o schimba. Fiecaruia i-se intampla cate ceva, toti pierd o persoana draga, sau toti sufera din motive anume. Dar nimeni nu este fericit, toti se simt tristi, dorind sa nu releve ceea ce ei simt. Multi doresc ca tot ceea ce ei gandesc sau simt sau traiesc, sa ramana in mintea lor, in ei..Nimeni nu poate sa faca nimic pentru a te ajuta..

“Konan?”Se aude voce venind din spatele meu..Ma intorc privind spre baiatul care vene aproape de mine..”

“Pain? Ce sa intamplat?”

“Hai inapoi in pestera, nu mai sta afara..”Mi-a spus dandu-mi haina lui si sarutandu-ma pe frunte..