-Iesi afara!
-Ale ... Nu am vrut sa sune asa.
-Niciodata nu vrei! Tot timpul vrei sa-ti iasa bine. Sa se intample cum vrei tu. Pai ... De mine nu vei profita cum faci cu alte fete!!! urlu eu.
-Ce?? Nu as face niciodata asta... Mai ales cu tine. Esti speciala.
-Stii ceva?! Taci! Doar taci! Sau mai bine du-ma acasa!
-Ti-am zis ... Tu vei ramane aici pana maine. Pana te calmezi si vorbim.
-Uite. Sunt calma. Am vorbit. Acum, ma duci acasa?
-Nu!
-Esti eu ... *aici plang* idiot. Un nemernic, un ...
Bryan nu asteapta sa termin si isi lipeste buzele de ale mele ceea ce devine un sarut pasional. Nu puteam nega. Simteam ceva pentru el. Asa ca nu l-am indepartat.
****
Din cauza lipsei de oxigen ne despartim din sarut.
-Te iubesc! spune el, uitandu-se patrunzator in ochii mei.
Ce ochi ...
-Si eu te iubesc! spun eu socata de ceea ce am scos pe gura.
Bryan a incercat sa-si ascunda sentimentele pe care le simtea dupa ce i-am spus ce i-am spus, dar se vedea pe fata lui iubire, dragoste si o fericire imensa.
Ma strange la piep si eu ii cumprind talia cu manutele mele mici. :)) Sau cat am putut din ea.
Dupa o zi, acasa.
-Hei Nick!
-Hei, pisu! Ce bine ca ai ajuns. Mi-am facut griji.
-Nick! E viata mea. Lasa-ma sa o traiesc... spun eu razand de figura pe care o avea Nick. Chiar era putin speriat.
-Ok ok! Norocul tau ca mi-ai trimis mesaj. Daca nu .. Stii tu ce faceam... spune el razand.
-Da! Logic! spune u razand si trecandu-mi mana prin parul lui.
Urc in camera mea si, desenand ma gandesc la o scuza pe care sa i-o pot spune profesorilor pentru ca nu vreau sa merg azi la liceu.
Poti sa spui direct ca nu te-ai simtit bine!!! Da! Mersi, constiinta!!!
Aud niste batai mici in geamul meu de la balcon. Ma duc sa vad cine e. Cand vad cine e, scitez un zambet amuzat.
Ii deschid sa intre.
-Ce cauti aici, Bryan? spun eu razand.
-Mi-a fost dor de tine, pitico! spune razand si el.
-Hei Ale, vrei. ?
Spune Nick, dar se opreste cand il vede pe Bryan.
-Ale! spune el zambind pervers. Cine e el?
-Bryan! Iubitul meu!
-Oo ... Ei, eu ma numesc Nick, sunt fratele Alexandrei.
-Bryan.
Spun e si cei doi dau mana. Pfiuh ... Nu credeam ca Nick va reactiona asa bine cand il va vedea pe Bryan.
-Bine, bine, porumbeilor! Va las singuri! Aveti grija ce faceti! spune el schitand iar zambetul ala pervers, enervant!
-Da, da! spun eu si il imping pe Nick afara din camera si ii inchid usa in nas.
-Ale, nu mergi azi la scoala?
-Neee... Nu prea am chef!
-De ce? Nu te simti bine?
-Ba da ... Dar nu vreau sa merg.
-Cum vrei ...
Spune si ne sarutam.
***
Bryan primeste un mesaj de la mama lui, apoi pleaca grabit. Nu stiu de ce. M-am speriat. Sper sa fie totul bine!
Heiiiaaa si noul capitol!! Va place? Acum sunt impreunaaaa!! Yuuu!
Va multumesc din suflet, vititori si comentatori mei! Sper sa continuati asa! ;)
Cred ca in dimineata asta voi mai posta un capitol. Nu sunt sigura!
Va iubeeeesccc !!! :*
Puuup :))
