Tata

32 4 4
                                    

Acasa tata nu era. Am incercat sa dau de el. Dar, zici ca a intrat in pamant. Nu am putut da de el asa ca am iesit sa-l cautam. Eu si mama l-am cautat peste tot. Pana cand ...

In parc

-Mama .. Nu avem nicio sansa. Sa plecam se va intoarce.

Dar mama privea in gol. Avea lacrimi in ochi.

-Mama! Ce ai?!

Mama nu zice nimic. Doar priveste in zare. Eu nu ma uitam.

-Nu-mi spune ca ... spun eu in soapta.

Mam da din cap. Iar eu imi intorc capul la 90° si il vad .. Era acolo. Se saruta cu o angajata. O cunosteam pe aia. Tata a adus-o odata acasa la noi pentru o "discutie". De aia au stat inchisi in biroul tatalui meu mai bine de 2 ore.

Mama sare in capul oaselor si se uita cu ura. Da sa se napusteasca asupra lor dar o prind de brat si ii pun mana pe gura. Stam asa in jur de 10 secunde.

-Te-ai linistit? o intreb eu.

Ea da din cap in semn afirmativ.

-Haide! Mergem acasa, ne facem bagajele si plecam!

Mama da din cap in semn afirmativ, din nou, o iau de mana si o tarasc dupa mine.

O masina pune o frana puternica, ma uit in spate si il vad pe tata fugind catre noi.

-Ce faceti?! Unde mergeti?! ne intreaba.

Nici mama, nici eu nu zicem nimic. Doar il privim cu dispret.

-Uite, scumpo, ii spune mamei, stiu ce ai vazut dar nu e ceea ce crezi. mai zice el.

-Taci!! urla mama.

Tata se intoarce catre mine.

-Alexandra! Te rog, spune-i ca ..

Imi smucesc mana repede din stransoarea lui.

-Scumpo ..

Nu mai stau la discutii si ii dau o palma.

-Sa nu-mi mai zici vreodata scumpo! urlu si eu.

Au inceput sa se certe, sa vorbeasca unul peste altul si mama uneori il mai si palmuia.

Ma holbam, cu lacrimi in ochi, la pura despartire a parintilor mei.

Nu am mai rezistat si am luat-o la guana in plina sosea. O alta frana brusca, un sunet de geam spart si un urlet al soferului mi-au fost de ajuns. Simt cum sangerez din cap si din brat. Si simt cum mi se taie rasuflarea. Oare asta e moartea? Voi muri? Toate aceste ganduri mi-au fost spulberate de doua voci care au urlat:

-Alexandra!!!

Sfarsit

*************************

Nu pot sa cred.. Am terminat si cartea asta! *lacrima* Fara sprijinul vostru nu as fi putut! Va multumesc! Va astept comentariile in legatura cu intreaga carte! Va pup si va astept sa cititi urmatoarea mea carte! :* Va iubeeesc!! :)

Lacrimile inimiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum