Ma trezesc, buimaca, intr-o camera cu miros de pastile si dezinfectant si cu multe aparate in jurul meu care bipaiau.
Mama era langa mine. Plangea.
-Iubito ..
-Mama ..
Spunem si ne imbratisam. Ma ajuta sa ma ridic si sa ma imbrac si plecam.
-Ce s-a intamplat?
-Scumpo .. Ai suferit un mic accident. Dar esti bine. Din fericire ai avut doar nevoie de sange. Eu ti l-as fi oferit .. Dar stii problema mea.
Da .. Mama a avut o boala de sange si .. Nu poate dona deoarece persoana cu pricina urma sa faca si ea boala respectiva.
-Si atunci?
-Tatal tau nu era compatibil. Un baiat .. Brunet, ce sustinea ca te-a ajutat, ca a vazut tot, era compatibil. S-a oferit fara comentarii. Ti-a dat bucuros sange.
De la "brunet" nu am auzit nimic. Brunetul .. Acel brunet, acei ochi fermecatori, acel .. Baiat! Nu pot sa cred! Ce mi se intampla!
-A plecat?
Mama se uita incurcata la mine.
-Brunetul .. continui eu.
-Da! A sustinut ca din pacate, din cauza unei probleme famiare trebuie sa plece.
-Macar ai aflat cum il cheama? spun eu.
-Da! Austin! Am avut nevoie de semnatura lui peste niste acte.
Restul drumului nu am mai zis nimic.
-Tata!
-Ce e cu el?
-Unde e?
-A plecat ..
Pff... Si el?
-Ce dracu'? Si el?
-Nu a mai..
-Putut sta .. Da da, stiu poveste. Scuteste-ma!
Of! Mereu .. Mereu pleaca si ma dezamageste! De ce? Oare .. ?? Nu, nu mi-ar face asta. Nu NE-AR face asta. Mie, mamei..
Bunaa! Stiu ... Capitol prea scurt! Dar .. Na, fara inspiratie! Va astept parerile si votutile. Va pup! :*
