Supusă ție! ||

Nu e chiar totul roz.

O dimineața însorită îmi strica somnul, ma cert mintal cu soarele, deoarece imi deranjează somnul. Dar ma las păgubașa, deschid ochi încet, și ma adâncesc în niște oceane fără fund.

- Neata regina mea.

- Neata, zic eu cu vocea răgușita de la somn.

- Cum mai ești?

- Mult mai bine.

Ador faptul cum se îngrijorează pentru mine atat de rapid. Închid ochi pentru câteva momente de liniște, dar se pare ca nu mai vrea sa ma lase sa dorm. Simt ca sunt într-un carusel, când fug direct în baie, nu suport grețurile. Dar e ceva obișnuit, nu e ca si cum as fi prima căreia i se întâmplă asta.

Eliad vine și el, si imi tine parul, cat timp eu dau cina afara, ma mângâie ușor pe spate, și îmi revin destul de rapid.

- Nu îmi place sa te vad ca îți e atât de rău.

- Hei, e vina amândurora aici, glumesc eu.

- Haide, trebuie sa bagi niște proteine în tine.

- Ma gândesc eu la câteva proteine, zic eu și îmi musc buza.

- De când ai devenit atat de perversă?

- Ce ai cu mine?

- Nimic, îmi place. Dar acum mai important e starea ta de sănătate.

- Bine, cred ca ai dreptate. Ce avem la micul dejun?

- Ai de ales, clătite cu gem de capsiuni, suc de portocale, sau vafe, cu fructe de pădure, și ceai.

- Vafele îmi suna minunat, dar le vreau cu sucul de portocale.

- Prea bine prințes-o, acum, dacă ma însoțiți pana în bucătărie asi fi nespus de fericit.

- O, prea bunule Rege, as fi încântată.

Acesta îmi oferă bratul sau, de care eu ma prind, și ne îndreptăm spre bucătărie. Cobor trei trepte, dar la a patra duc piciorul prea în fata, și simt cum treptele dispar, chiar când sunt gata sa ma prăbușesc, Eliad ma prinde de talie, și ma strânge la pieptul sau.

- Doamne, mica mea împiedicată, ar trebui sa fi mai atenta, m-ai speriat enorm de mult.

- Crede-mă, mai puțin și făceam atac de cord.

Trebuie sa fiu mai atentă, am un copil, puteam sa pierd sarcina, ma mir ca Eliad a ramas atat de calm, abea acum realizez cat de neglijenta sunt cu mine, dar și cu micuț.

- Bine, uite, aici ai papica, când termini, trebuie sa te schimbi, ca sa mergem.

- De aceea atata grabă?

- Da.

- Pai ma bucur , chiar imi e dor de casa.

- Ai zis casa?

- Da, are ceva?

- Nu, ma bucur ca iai zis asa.

- Eliad, acasă, e acolo unde îți e sufletul, iar sufletul meu, e langa al tău.

- Nu pot sa țin pasul.

- Poftim?

- Melody, serios ca ma depășește, e greu sa țin pasul cu tine, acum ești liniștită, peste câteva secunde ești perversa, apoi atat de înțeleaptă.

- Ce pot sa fac, e un dar.

***

Am ajuns acasă, sau mai exact la castel, pare atât de mare, chiar mai mare decât ultima data, îmi era dor de aceste împrejurimi, gradina, care prinde incet culoarea primăverii. De cum intrăm înăuntru, vuiet de la servitori se tot aude.