Before Anyone Else

Partea 2

Timpul în compania lor trece repede și le sunt recunoscătoare că au vrut să-l petreacă împreună cu noi. Verificându-mi telefonul, observ că am 10 apeluri de la tatăl vitreg și 1 apel de la mama.

- Vă rog să mă scuzați, spun în mijlocul unei discuții despre basket în care Matei și Andrei își împărtășeau secretele succesului.

- Ruxandra... Se aude o voce slabă în telefon. Unde naiba sunteți?

- Am ieșit cu niște prieteni, scuze ca nu te-am anunțat.

- Nu mai contează, bine că sunteți bine. George a vrut să sune la poliție, noroc că știe mama ce copii a purtat 9 luni în pântec. Ziceai de ceva prieteni? Cum a decurs prima zi?

- Prima zi a fost demnă de Oscar! Directorul ne-a făcut o primire ca cele din filme.

- Mă bucur tare. În casa asta miroase numai a pizza, omul ăsta vrea să ne vândă sigur! Se aude chicotitul tatălui meu vitreg, iar starea mea de spirit se face mai bună.

- Mamă, mă bucur că ești fericită!

- Am fost fericita ori de câte ori erați voi prin apropiere. Sinceritatea din glasul ei mă emoționează, iar blândețea mă face să o strâng la piept în momentul ăsta, dar nu pot.

- Venim cât de repede putem acasă, mamă. Să nu ne aștepți!

- Aveți grijă de voi!

- O să avem! Te pupăm!

Rânjetul de pe buze mă face să râd de mine însumi. Mă aranjez puțin și plec înapoi spre masă. Privirea lui Șerban mă întâmpină, iar zâmbetul lui se lărgește.

- Despre scânteie astea vorbeai, spun când observ ca Sofia mi-a luat locul.

- Haide lângă mine, spune Șerban, nu te mănânc.

Mă așez între el și Ami, iar blonda îmi arunca fulgere cu privirile ei lipsite de o fărâmă de inteligență. O privesc pe Sofia, iar ea rânjește la Matei care se uită cu o uimire când vede că brațul lui Șerban stă, acum, pe spătarul meu.

Pe parcursul serii eu m-am îngrămădit tot mai mult în Șerban, spre disperarea vizibilă a lui Matei. Blonda s-a făcut de râs din ce în ce mai mult, prostia dăinuind peste persoana ei, iar Sofia... Sofia cred că a fost înfierbântată de mâinile fratelui meu pentru că gemea prea des, deși ea spunea ca e sucul, mâncarea, chelnerul și așa mai departe.

- Noi plecăm, spun într-un târziu.

- Nu plecăm, pleci surioară,spune Andrei vizibil iritat.

- Ok, atunci o să mănânc și porția ta de pizza.

- Ce păcat ca pleci, spune Matei, nu mai are unde să se holbeze ăsta micul, și face semn spre Șerban.

- Nici măcar n-are decolteu, spune Șerban calm.

- Nici soră-ta nu avea și tot mă holbam. Defapt, era goală și ma holbam mai bine.

Omul ăsta clar are ceva la cap. Îi fac un semn lui Șerban să mă conducă și se ridica imediat arătându-i degetul mijlociu lui Matei.

- Multumesc, spune el cu recunoștință în glas.

- Păi? Nu am făcut nimic.

- Dacă nu eram cu tine, acum, aici, probabil că ne luam la bătaie pana acum. Eram gata să sar pe el, conștient că mi-aș încasa o bătaie bună.

Chicotesc subtil, iar el se pune în fața mea.

- Deși pentru tine aș fi rezistat până ieșeai afară, după putea să mă omoare că nu-mi mai pasă, și-mi prinde obrajii în mâini și ma sărută pe frunte. Noapte bună, Ruxandra!