Ma las imbracata de lumina becului...Astept sa-mi observe cineva existent.Casa,mediul in care traiesc,cubul de ciment,e locuit de alte 3 suflete ce-mi neaga existent.In momentul in care prasesti pe pamant si vezi prima lumina,viata ta incepe...Te nasti-Trudesti-Mori.Concluzia la care am conspectat o buna bucata de timp, e ca te nasti si mori singur.Pe parcursul anilor te dezvoli fizic si mental,creezi legaturi pentru ati face traiul mai placut mai.. suportabil.
Toate aceste legaturi se destrama,exact ca trupul omenesc.Dese ori imi pun intrebarea cum ar fi fost daca as fi fost exact ca acest perete alb peste care imi plimb ochii,peste care imi caut cuvintele ce acum le cern peste aceasta foaie alba.Probabil gandurile ce-mi fluiera mintea sunt puerile..Dar cat de nonsense ar fi fost sa fi un lucru,un simplu obiect.
Ei bine dragi prieteni atat am avut sa va soptesc..
