Nu vi se pare minunat cum natura poate sa combine atatea sunete si rezultatul sa fie unul uimitor.Picuri reci de ploaie care se scurg sau cad usor din cer ca o cometa de gheata care paraseste constelatia ,si se izbeste de asfatul rece,apoi pasarile care isi combina ciripitul iesin ceva mirific, ca si cum ar anunta ca ploaia s-a oprit.
Am impresia ca toate acestea imi alinta durerea si ca atunci cand devin una cu natura lucrurile se schimba si lumea mea gri prinde culori.
Sub bolta cerului senin
Cand ma învelea umbra unui Arin
Mi-a șoptit o turturica
O micuța păsărica
Ca lumea mea se va schimba
Odată cu apariția ta
Ca lucrurile o sa prindă culori
Si fericirea isi va face apariția de multe ori
Inima de fericire va bubui
Si din ras nu ma voi mai putea stapâni
Zâmbetul meu va domina
Odată cu apariția ta
N-am îndrăznit sa cred al ei grai
Nici de mi-ar fi grăit asta un crai
Sau însuși un Proroc
Si eram sigura ca eu nu aveam atâta noroc
Pana intr-o zi cand te-am întâlnit
Si nu m-am mai stăpânit
Zâmbeam si râdeam
Cântam si dansam
Era începutul unei frumoase povesti
Ce nu ai fi vrut sa o ocolești
Ce vrei so simți ,so trăiești in fiecare clipa
Fără sa faci risipa
Si iubirea si-a făcut loc in inima mea
Si iubirea era cântecul ce mereu se derula
Nu am îndrăznit si nu îndrăznesc
Vreodată sa-l opresc
Si înainte sa plec
Vreau sa-ti șoptesc
Un ultim : te iubesc!
