In noaptea poate neagra ca smoala
Sau mai degraba ca o pata de cerneala ce a patat coala
Umbla Arys, in rochie neagra, desculta, prin cimitirul pustiit
Totul zace, totul tace, e pace, zgomotul a amortit
Calca pe potecile dintre morminte
Ce ascund in ele corpuri de oameni cu povesti nebanuite
Alte vesele, triste vieti ceau fost luate
Alte suflete de coasa Mortii secerate
Brusc zgomotul adormit, a fost trezit
De al unui corb croncanit
Rasare luna plina, triumfala
Isi revarsa lumina in cimitir aratandu-si a ei fala
Si in timp ce un demon aseaza in cimitir o ceata
Arys intinde mana in fata
In palma intinsa tine o inima de caprioara
Ce pare ca staluceste ca o nestemata rara
De pe o piatra de mormant corbul isi ia zborul
Zboara in jurul fetei, ii da ocolul
Apoi se aseaza incet pe incheietura mainii, o neagra pata
Cu ciocul dur smulge din inima bucata dupa bucata
Arys isi intinde mana pe care statea corbul in sus, spre cer
-Acum ca te-ai hranit corbule iata ce-ti cer
Adunati ai tai frati, ale tale surate
Si zburati departe, cat mai departe
Pana ce ve-ti da de o neagra cetate
Pana ce ve-ti gasi niste negre palate
Si voiesc ca pe oamenii ce ii ve-ti intalni voi corbi
Sa le smulgeti ochii sa-i lasati orbi
Ca nu pot sa las nepedepsita a lor fapta nedreapta
Asta e ultima data cand m-au ucis, ultima data
Am pus aceasta poezie scrisa de cineva..e frumoasa vruiam sa vo arat si voua.
