Elliot
-Unde naiba te-ai ascuns? tip eu, incercand sa am fac auzit.
-Aici sunt, striga Marc. Cred ca am gasit ceva.
Mi-a luat ceva timp sa il localizez, statea pitit dupa un conteiner negru de gunoi in coltul strazii. Mi-am pus mana la ochi, datorita soarelui nu il puteam zari prea usor.
-Ce-ai gasit acolo? il intreb eu.
Parea mult prea preocupat sa arunce tot felul de chestii incoace si-ncolo, incat nu ma auzea.
-Peste ce Dumnezeu ai dat? il intreb de data asta mai convingator, indreptandu-ma cu pasi sovaitori spre pubela.
Apoi, cu miscari usoare, a inceput sa ridice ceva din conteiner. O pereche de maini si de picioare moi care se balanganeau in gol urmate de un cap cu niste urechi mici castanii. Purta un tricou alb, putin manjit pe care scria cu litere mici ,,Brownie''.
-Ce vrei sa facem cu un ursulet la varsta noastra? ma amuz pe seama lui.
-Nimic, doar mi se parea interesant.
Marc a ridicat ursuletul si a inceput sa caute pe la spate,sperand sa dea de snurul cu care,tragand,puteai sa-i faci gura sa se miste,dar nu a gasit nimic,asa ca a improvizat.
-Hei, eu sunt Brownie, ii scutura capul incercand sa para cat mai real.
-Foarte nostim, ce sa zic! exclam eu.
-Da, da, eu chiar sunt nostim! Tu esti ala care n-are nici un haz! iar facu Marc vocea in numele ursuletului, care, vorbea destul de gros si strident.
Poarta o conversatie secreta timp de cateva secunde doar el cu noua lui achizitie apoi se intoarce amuzat spre mine:
-A zis ca ma pastrezi! il facu Marc sa vorbeasca din nou.
-Hai frate, avem douazeci si unu de ani. Am crezut ca te-ai mai maturizat si tu, il lovesc eu in umar razand. Ma priveste amuzat, dar continua sa se joace. Aceasta imagine cu el jucandu-se imi aduce aminte de copilarie. Cand totul era bine, cand ieseam la plimbare impreuna prin parcul central. Cand dormeam noptile la el, iar mama lui ne certa cand stateam pana tarziu. Acum, locuim in cartiere diferite, la o distanta aproximativ mare, ne intalnim destul de rar si nu prea mai tinem legatura. Exceptie a fost astazi, cand ne-am propus sa iesim la o cafenea, dar se pare ca nu se poate sta linistit cu el.
-Haide! insista acesta.
-Bine! Daca il duc cu mine acasa termini cu scandalul si mergem linistiti la cafenea?
-Promit, raspunde repezit ducandu-si mana la piept.
-Pune-l in rucsacul meu si haide.
Dupa ce am reusit sa il conving sa mergem, am intrat in cea mai apropiata cafenea, unde, am savurat numaidecat o ciocolata calda. Am continuat sa ne amintim tot felul de chestii si am facut glume tot timpul. Pe inserate am decis ca ar fi timpul sa mergem fiecare acasa, dar cu promisiunea ca ne vom mai vedea. Imi place sa petrec timp cu prietenii mei, mai ales ca acum locuiesc pe cont propiu, nimeni nu este langa mine cand am nevoie. Doar panza mea, culorile si inspiratia. In timpul liber pictez, imi place sa imi gasesc diferite modalitati de ma descarca, iar a mea este pictatul. Mereu am urmarit diferite galerii de arta la televizor cand eram mic, ma lasau atat de fascinat incat si noaptea ma gandeam la ele. Parintii mei nu m-au sprijint intocmai, asa ca am deci sa plec pe cont propiu sa le demonstrez ca pot reusi si singur. Ei sunt de profesie informaticieni, tot timpul incercau sa ma indrume spre acel domeniu, dar nu era pentru mine. Desi tatal meu este suparat pe mine, mama si in zilele astea continua sa ma mai viziteze cand are timp, imi aduce de mancare, bani, tot ce poate ea. Dat fiind ca sunt si singurul ei fiu, ma iubeste extrem de mult.
Apartamentul meu nu este foarte mare, doar cat imi trebuie. Partea cea mai buna a lui este ca pot observa foarte usor Empire State Of Mind de la geamul bucatariei mele. Ador faptul ca am destul spatiu incat sa imi creez propiul meu atelier de pictura in mijlocul sufrageriei. Dormitorul, dupa cum va puteti da seama este in culori stridente de albastru, doar privelistea pe care o am ma dezamageste putin. Tot ce pot sa observ este cladirea de vis-a-vis.
Deschid usa frigiderului, aruncandu-mi rucsacul pe canapea. Caut ceva usor de mancat si rapid, fiind foarte obosit. Tot ce imi doresc este sa ajung in pat. Pun mana pe un iaurt si ceva biscuiti pe care nu ii tin minte sa ii fi avut pe acolo. Ma asez la masa, dand drumul la televizor. Nu prea am ce viziona, doar cateva reclama care devin din ce in ce mai plictisitoare despre cat de important este sa bem doi litri de apa pe zi. Chiar nu mai am dispozitia perfecta pentru asa ceva, incat inchid televizorul. Acum imi savurez in liniste iaurtul, privind pe geam, cladirea frumos luminata. Dupa ce termin de mancat tot ce am gasit prin frigider, scot ursul din rucsac si ma indrept spre baie. Planuiam sa il spal cate putin daca tot sunt in mare parte obligat sa il pastrez. Am specificat in mare parte, deoarece de mult imi doream un ursulet pe care sa il pot picta in tot felul de unghiuri. Cand il strecor sub presiunea apei, incepe sa iasa toata mizeria din el. Era mult mai murdar decat credeam. In timp ce incerc sa il curat, dau de o eticheta micuta alba pe care scrie ,, Fabricat printr-un vis''. Incerc sa ignor acest detaliu, asa ca il asez pe uscator si ma duc in dormitor unde ma asteapta patul meu cald. Dupa o zi ca asta macar atat sa pot savura si eu. De data asta adorm destul de repede, nu apuc doar sa imi setez alarma sa ma trezeasca maine dimineata, ma intorc pe o parte privind in gol si adorm, somnul cuprinzandu-ma incet.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hei! Cam atat si cu acest capitol. Sper ca va place si ca nu v-am dezamagit. Acest capitol a fost scris de catre HipsterDark. Pace! :)
CITEȘTI
Șoapte
Romansa"Omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea"-Sigmund Freud Parintii lui Daisy Jeffrey tot timpul au incercat sa o apere de aceasta lume a viselor,au convins-o ca nu este benefica pentru sanatatea ei mentala dar ce nu stiau ei este ca de fa...
