Capitolul 2

4.7K 427 235
                                    

      Mârâi iritată și îmi arunc capul în perne. Nu pot să cred că din cauza babacului, ai mei mă trimit la dracu'-n praznic.

― Ieși, îi ordon surorii mele încă cu capul în pernă.

― Noapte bună, se aude vocea Sarei înainte ca ușa să fie închisă.

― O să mor, oftez și îmi închid ochii, lăsând somnul să mă cuprindă.

      Mă trezesc din cauza alarmei care îmi spune că trebuie să mă trezesc pentru a merge la liceu, dar când îmi aduc aminte de ziua de ieri, opresc alarma și arunc cu telefonul în perete.

      Prima zi în care nu mă duc la școală, sună frumos, dar parcă deja îmi e dor de tot ce ține de liceu. Până și de afurisita Roof îmi e dor, ca să nu mai vorbesc de prieteni și director. Mama lui de camarad, ce mi-a mai făcut-o el. Acum, sunt nevoită să îmi petrec următorii doi ani acolo, și chiar nu vreau.

      Dar o să am o nouă plăcere, și aceea de a face noi probleme și dușmani. Deja am început să mă gândesc la farse și tot felul de minuni. Abia aștept să le și pun în aplicare pe specia masculină și păpușile barbie.

― Scumpo, se aude vocea tatei și îmi pun perna peste cap ca să nu îl mai aud.

      Când mă calmasem și eu și somnul revenise, perna mi-a fost luată de pe cap, iar ochii mei au făcut cunoștință cu lumina puternică a becurilor. Neapărat să îmi aduc aminte să le schimb cu unele mai slabe, dar din nou, nu o să mă pot bucura de asta.

― Trezirea, pacoste! îmi urlă tata la ureche.

― De ce? îl întreb cu o voce somnoroasă. Nu am școală, ai uitat?

― Nu am uitat, dar azi avem treabă. Mergem la cumpărături, spune ultima propoziție cu o voce pițigăiată și își flutură mâinile precum o fată.

― Slabe șanse, îl anunț forțând un zâmbet. Nu mă mișc din patul ăsta cât oi trăi.

― Păi și la WC cum o să te duci? mă întreabă și se ridică de pe pat.

― Cui îi pasă? Există pamperşi, spun indiferentă ridicând din umeri.

― Treci la masă, sau mă duc și o aduc pe Fluffy din grădină, sau ce a mai rămas din ea, mă amenință, iar eu îmi ridic o sprânceană curioasă.

― E un el, un broscoi. Ce i-ai făcut iubitului meu, tatii?

― Eu?! spune și își duce o mână la inimă, iar pe mine mă bufnește râsul din cauza mutrei sale. L-am dus în grădină și l-am disecat.

― Cum adică? Fără mine? Ce tată sadic am.... spun revoltată, dar nu îmi pot abține râsul.

― Condoleanțe, spune și clatină din cap cu o mină serioasă.

― Eh, măcar și-a făcut treaba, oftez și mă ridic până la urmă din pat.

― Și încă cum! Nu am dormit toată noaptea din cauza mamei tale care s-a apucat să dezinfecteze toată casa. Îți faci duș și vii, bine?

― Da, mamă, îl aprob, iar el îmi dă un imbold, un șut în fund.

― Nu sunt mă-ta, din câte îmi amintesc nu am o gaură în plus și nici sâni, bombăne și iese într-un final din camera mea.

      Mi-am ales din dulap o bluză largă și niște blugi skinny, pe lângă lenjeria intimă, boxeri cu unicorni și sutien roz. Mi-am luat tot ce am avut nevoie din camera mea și am mers în baia ce se află pe hol. Pe drum, am dat de sora mea, mult mai morocănoasă decât de obicei. Nici măcar nu m-a salutat atunci când a trecut pe lângă mine, dar am avut eu grijă de ea.

De la mine pentru tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum