Dragoste intamplatoare(în curs de editare)

Capitolul 22

Ali's Pov

Am intrat in camera de spital unde se afla parintii mei. Se tineau de mana desi erau in paturi diferite. Zambesc usor iar daca nu ma aflam intr-o camera de spital le faceam o poza de album. Imi iau un scaun si ma asez intre ei. Observ ca amandoi au rani destul de grave pe fata, maini si cine mai stie pe corp in jos. Cateva lacrimi imi aluneca pe obraji dar le sterg repede incepand sa vorbesc.

-Mama!Tata!Va rog treziti-va!Nu ma lasati singura!Nu merit sa am viata asta!Fara voi eu nu pot trai!Va iubesc!spun plangand.

-Al-Ali?vorbeste mama.

-Mama?Doamne te-ai trezit. Ma duc sa chem doctorii.

-Stai scumpo, spune iar eu ma intorc catre ea. Stai aici. Trebuie sa iti spun ceva. Pot avea incredere in tine?intreaba serioasa. Dau aprobator din cap si ea continua.Vreau sa te rog, ca in cazul in care noi nu vom mai fi, sa stii ca te iubim enorm de acolo de unde suntem si imi doresc ca o ultima dorinta sa nu stai singura ci sa te muti impreuna cu familia lui Harry. Vorbele ei ma socheaza si reusesc totusi sa vorbesc.

-Ma-mama...In primul rand voi nu veti muri. Nu puteti face asta, soptesc gandindu-ma la viata mea fara ei.

-Draga mea, tu nu stii chiar tot.

-Poftim?intreb speriata.

-Nu am vrut sa iti spun pana acum, dar eu sufar de cancer de ceva timp iar tatal tau....tatal tau, ei bine este in coma, spune mama incepand sa planga.

-Mama...Vorbesti serios?Nu se poate...De ce mie?intreb eu terifiata.

-Doctorii mi-au spus ca tatal tau nu va trai decat la aparate iar eu...nu mai am mult de trait. Asa ca, vreau sa imi promiti ca te vei muta cu ei. Iti vor fi ca o a doua familie.

-Daca asta iti doresti, atunci asa voi face.

-Inca o data si pentru ultima oara iti spun ca nu te voi uita si vei fi fiica mea de oriunde voi fi si....te iubesc Ali, fiica mea frumoasa!spune mama ochii ei inchizandu-se usor.

-Nuuu...Mama...Te rog nu...spun dar in zadar deoarece mama nu mai respira. Ma indrept catre tata si sunt bucuroasa pentru cateva momente in care uit ca el respira doar conectat la aparate. Incep sa plang in hohote si sa injur si sa lovesc orice. Ies din camera care mi-a ruinat viata si ma trantesc in scaunul de pe holul spitalului plangand si tipand mai tare.

-Domnisoara va rugam sa va descarcati mai incet, spune un doctor.

-Du-te dracu si lasa-ma in pace!spun nervoasa.

-Va aflati intr-un loc public cu niste copii de fata. Aveti macar bunul simt sa vorbiti frumos!

-Incearca tu sa faci asta cand afli ca parintii tai sunt morti, ii tip eu in fata plangand mai tare. La spusele mele toti se blocheaza, mai ales doctorul si viitoarea mea familie.

-Imi pare rau!Condoleante!spune doctorul plecand.

-Ali....Condoleante!spun apropiatii mei, plangand pana si Anne(mama lui Harry) acum. Se pare ca au fost bune prietene. A apucat sa iti spuna mama ta ultima sa dorinta?intreaba Anne.

-Da...Am ma sa mut cu voi.

-Stiu ca iti va fi greu dar vreau sa stii ca vom fi ca a doua ta familie. Te voi iubi ca pe o fiica si te voi ajuta atunci cand vei avea nevoie.

-Iti multumesc frumos!ii spun parca linistindu-ma putin.

-Acum vom mai sta 2-3 zile in Londra pentru ca aici vor fi inmormantati deoarece e orasul lor natal. Haideti sa mergem la hotel, spune Des(tatal lui Harry) si ne indreptam catre masina.

Ajungem in cateva minute in fata unui hotel luxos, insa in momentul de fata nu prea imi pasa lucrurile de genul. Ma gandesc doar la faptul ca sunt orfana. Coboram din masina si mergem la receptie. Parintii lui isi iau o camera iar eu si Harry avem un apartament. Urcam cu liftul si parintii lui ne anunta ca trebuie sa mearga sa cumpere cele necesare pentru inmormantare. Deschid cu cheia usa apartamentului nostru si pasesc inauntru. Imi arunc bagajele undeva pe jos punandu-ma in pat, incepand sa plang. Harry ma observa si se indreapta spre mine.

-Ali...Imi pare rau!Nu iti face bine sa plangi!Linisteste-te!imi spune bland.

-Incerc Harry. Incerc. Dar nu reusesc. In momentul asta nu mai am parinti. Sunt un nimic. Nu mai am pe nimeni, spun strangandu-l in brate.

-Nu spune asta. Ma ai pe mine. Acum suntem tu si eu. Nu te voi lasa balta. Iti promit!imi spune iar eu imi ridic privirea spre smaraldele stralucitoare ce ma privesc acum.

-Iti multumesc Harry!Multumesc ca imi esti alaturi!spun sa ma apropii sa il sarut pe obraz. Insa chiar cand sa imi lipesc buzele de obrazul sau, intoarce capul eu nimerindu-i buzele.

Hei...Acesta e nextul.Sper ca a meritat asteptarea.Este putin mai lung decat de obicei.De acum incolo daca nu am treaba in weekend-uri o sa incerc sa fac capitole mai lungi.Multumesc ca imi cititi cartea!Va pup!