Dragoste intamplatoare(în curs de editare)

Capitolul 25

Alison's Pov

Ma indrept spre pat si ma cuibaresc in bratele sale calde. Ii inspir parfumul minunat pe care as vrea sa il simt toata viata.

-Iubita mea, hai sa te culci!Esti obosita!spune el iar sufletul meu o ia razna cand aud apelativul folosit de el.

-Bine dragul meu!spun ridicandu-ma pentru a merge spre patul meu dar mana imi este prinsa.

-Sper ca nu ai de gand sa dormi in alta parte decat aici cu mine!

-Aaa...Nu..Desigur...Aici voi sta!spun intinzandu-ma langa el.

-Noapte buna, iubire!spune dar nu mai am puterea sa ii raspund la cat sunt de obosita.

Adorm repede gandindu-ma la evenimentul ce va avea loc maine:inmormantarea parintilor mei dar si schimbarea radicala din viata mea si anume mutarea cu Harry.

Ma trezesc dimineata destul de devreme si observ ca nu ma pot misca. Harry ma tine prea strans in brate si sunt imobilizata. Ii dau mainile usor de dupa mine punandu-i o perna in loc. Ma indrept spre baie pentru a imi face rutina de dimineata. Imi fac rapid un dus si merg catre dressing. Tinand cont ca este o inmormantare si ca este a parintilor mei am decis sa ma imbrac specificic. Mi-am ales o rochie neagra lunga putin decoltata, prinsa cu un brau in talie. M-am indreptat spre masuta cu machiaj aplicand fond de ten si ruj nude. Parul mi l-am strans intr-un coc elegant si m-am indreptat spre Harry.

-Harry trezeste-te!

-Mai vreau sa dorm.

-Am spus sa te trezesti.

-Faptele magice!spune ridicand o spranceana. M-am apropiat de el si l-am sarutat scurt pe buze dar el m-a tras de mana.

-Asta nu a fost nimic!

-Harry ai uitat unde mergem?Nu imi sta gandul la prostii cu tine!

-Ăhm...Nu am vrut sa sune asa...Scuze!ii spun cu parere de rau.

-Nu-i nimic...A fost greseala mea.Merg sa ma imbrac.

Ma simt putin prost pentru ca am fost asa dura cu el insa in momentul acesta nu ma pot gandi decat la faptul ca in aproximativ 1 ora 2 eu voi deveni orfana. Le sunt recunoscatoare intr-un fel parintilor lui Harry pentru ca ma accepta ca fiica lor insa nimeni nu se compara cu familia mea draga.

-Esti gata?intreaba Harry incaltandu-se.

-Mda...Si scuze pentru faza de mai devreme, spun eu luandu-mi niste ghete negre din piele cu toc si geaca tot din piele.

-Nu e problema iubito. Stiu ca nu te simti chiar ok acum, spune sarutandu-ma pe frunte si iesind din camera.

-Iti multumesc ca ma intelegi, ii raspund si eu pe un ton bland.

La receptie ii zarim pe parintii lui si ducem si ne indreptam intr-acolo.

-Sunteti gata?intreaba si noi dam aprobator din cap.

Ne indreptam si intram in masina. Drumul este tacut, eu realizand ca nu sunt singura indispusa. Ajungem in fata unui cimitir mare si parcam unde gasim loc. In spatele nostru ajung la scurt alte masini in care se afla rude si prieteni de-ai parintilor mei. Observ o masina care imi atrage atentia. Masina in care se aflau sicriurile parintilor mei. Cateva lacrimi se preling pe obrajii mei numai la gandul ca am sa ii vad in aceasta ipostaza.

-Iubire, fii tare!imi spune Harry.

-Incerc!spun strangandu-i mana in a mea.

Masina parcheaza si din ea ies destul de multi barbati bine facuti. Se indreapta spre sicriuri si fiecare sicriu este luat de catre patru barbati. Ne indreptam spre locul unde aveau sa fie inmormantati iar inima imi bate cu putere gandindu-ma la momentele ce vor urma.

Buna..Am reusit sa postez pana la urma..Va pup!