Nu pot să accept asta,nu pot fi eu!
Ohhh...îmi vine să..să distrug tot!Nu mai pot!
Cineva bate la uşă:
-Brianna!Brianna!
Imediat mă dau jos din pat.Recunosc acea voce:Este Adam
-De ce eşti tristă?
-Nu contează...
-Ai vreo legătură cu moartea Petrei?
-Nu ştiu.
-Zi-mi un răspuns clar!
-Lasă-mă!Pleacă,nu vreau să te omor şi pe tine!!
-Brianna,ce e cu tine?
-Nu ştiu!Nu ştiu ce e cu mine!
Mi-e frică să îi spun.Nu vreau să înrăutățesc lucrurile.Nu vreau să mai omor oameni.
-Mă laşi singură?
-Sincer,mi-e greu să te las singură.
-De ce?
-Pentru că te vreau în siguranță.De ce ai spus asta?
-Ce?
-Că nu vrei să mă omori şi pe mine?
-Pentru că...
-?
-Pleacă...vorbim...altădată.
-Bine,o să îți fac pe plac.
Trebuie să merg la cantină.Nu mai am curajul să dau ochii cu nimeni după asta.Cele carecsu fost cu Petra acolo sigur au văzut ce s-a întâmplat şi îmi este teamă.Teamă de ce am devenit şi ce o să devin dacă nu mă controlez.Mi-e teamă de mine.
-Hei!Ai văzut ce s-a întâmplat? mă întreabă Mia
-Da...mă gândesc oare cine sau ce a omorât-o pe Petra?!
-Nu ştiu,e foarte ciudat.Un om nu ar fi muşcat-o sau ar fi zgâriat-o aşa!Nu în halul ăla.Ceva e putred la mijloc!
-Ai văzut-o?
-Am fost la ea la spital azi-noapte.Mi-a fost amică.Avea şi un semn pe corp.
-Ce semn?
-Erau nişte litere!
-Ce litere?????
-SDB.Nu ştiu ce înseamnă...
-SDB.......hmm...dar prietenele ei unde sunt?
-Sunt toate la psihiatru.Spun că au văzut un demon cu aripi.Sunt nebune total!
Este clar.Eu sunt vinovata.Eu sunt sygrib-ul.
Simt că îmi crapă sufletul de vinovăție.Mă simt rău.Mă duc în cameră,mă aşez în pat şi o sun pe bunica.
-Alo!Bunico?!
-Brianna!!!De ce nu m-ai sunat?Ai promis că mă suni în fiecare zi.
-Îmi pare sincer rău bunico!Am fost cam ocupată,programul este foarte încărcat aici.
-Mă bucur să îți aud vocea suavă.
-Şi eu,bunico!
-Te iubesc!
-Pa!
-Pa!
