În aceste momente mă tem pentru viața oricui.Nu vreau să mai sufere oameni din cauza mea.
Mi-e dor de viața mea normală,alături de bunica mea.Eram singure şi fericite.
Nu pot să mă împac cu ideea că sunt un demon.De ce tocmai creatura asta?De ce nu un Înger?
Trebuie să merg la Adam şi să îl întreb ce înseamnă SDB.Doar el poate şti.
Nu mai am puterea nici să mă ridic din pat.Am plâns timp de 2 ore,sunt slăbită fizic şi psihic.
Bat la uşa lui Adam.Nu îmi răspunde nimeni.
După ceva timp,îl găsesc pe Adam în curtea liceului pe o bancă,trist.
-Hei,Adam!Am ceva să-ți spun!
-Şi eu am ceva să-ți spun,Brianna.
-Tu primul!
-Nu,începe tu!
-Bine.Mia mi-a spus că a văzut-o pe Petra la spital şi avea nişte litere inscripționate pe umăr,m-am gândit că tu poate ştii ce înseamnă.
-Ce litere?
-SDB
-Da,ştiu!
-Zi!
-Înseamnă "Sygrib's dead body",se traduce "Cadavrul sygribului".Adică un sygrib a omorât acea persoană.
-Ohh,nu!!!!Nu se poate!Eu sunt!Eu am fost acolo!Eu!
-Vai,Brianna!Nu sunt sygrib,nu te pot învăța să te controlezi...
Atunci izbugnesc în plâns.Nu îmi vine să cred.
-Ce veste aveai să îmi spui?Nu se poate mai rău de atât!
-Nu cred că eşti pregătită să afli acum.Îți spun când este cazul.Crede-mă,se poate mai rău de atât!
Plec în camera mea,să o sun pe bunica să pentru a mă asigura că e bine.Mă întreb la ce se referea Adam când a spus că se poate şi mai rău de atât...
"Tâââ,tâââ"-doar atât aud.O sun din nou şi din nou şi din nou!
Bunica nu răspunde.Oare ce e cu ea?Mereu e nerăbdătoare să vorbească cu mine.
Adam vine în camera mea,încă trist:
-Brianna,ceea ce vroiam să îți spun e....
