O secunda, si mi-a fost de ajuns

50 1 0
                                    

HARRY

O secunda. Si totul a fost praf apoi…Nu mi-am dat seama ce facusem pe moment. Dar uite-ma acum. In spital. In jur vad 4 baieti. Se uita la mine uimiti.

-Harry, te-ai trezit! striga unul dintre ei.

-Love, credeam ca ai murit!

Asta era Louis, mai mult ca sigur.

-Nu scapati de mine atat de usor! Dar imi poate spune si mie cineva ce s-a intamplat, de ce sunt aici?

-Nu-ti aduci aminte nimic?

Ii vad pe baieti cum pleaca, ramane doar Louis. Imi explica ce s-a intamplat.

-Du-ma la ele!

-Frate, abia te-ai trezit.

-Te rog. Vreau sa stiu ca sunt ok.

Cu chiu, cu vai, m-a dus in salonul celor 2 fete.Una dintre ele citea, iar cealalta dormea. Ma apropii in scaunul cu rotile de fata care citea.A lasat cartea in jos si o vad cum ma priveste.

-Te pot ajuta cu ceva, Harry?

-Tu esti una dintre victime…

-Alexandra ma numesc…tipa de acolo e Diana.Striga-ne Ale…si  Di.

-Ma descurc. Am venit sa spun cat de rau imi pare ca sunteti aici.

-De ce tocmai tu? Si, apropos, de ce esti in spital, n-ai concerte sau ceva?

-Chiar nu stii?

-Nu..

Ii prind mana dreapta intre mainile mele, deoarece stanga era bandajata.

-Imi conduceam masina, mergeam linistit, iar voi erati in spatele meu. Un tir a intrat pe contrasens si a venit in mine. Si voi erati chiar in spatele meu. Si…

Ma ia de mana.

-Suntem bine acum!

Imi zambeste.

-Nu te invinovatesc. Mi s-a explicat si mie un lucru asemanator, dar..ori n-am vrut sa cred, ori…cert e ca mi s-a rupt filmul de atunci.

-Si Di?

-Are cateva lovituri ca mine.Au mai venit si baietii pe aici..Louis mai statea noaptea langa ea.

-Pe bune? Ia uite-mi iubirea unde era.

-Vine aproape in fiecare seara si sta cu ea.

-Si ea ce zice?

-Harry, e in coma..

-Poftim? De cand?

-Cam de cand esti si tu..

Ma uitam pur si simplu la ea, pierdut. Din cauza mea era in coma! Simt cum Ale ma ia de mana.

-Harry, uita-te la mine. O sa se trezeasca. Nu esti tu vinovat.

Dintr-o data il vad pe Louis cu niste fructe in mana.

-Ale.

-Louis.

Se duce si se aseaza pe scaunul de langa patul lui Di.

-Dar tu esti ok? Poti merge sau..

-Da, eu nu am nimic..Vrei sa te duc in salon?

-Vad ca mister Carrots aici de fata nu are treaba.

-Frate, lasa-ma.

Se ridica de pe pat si ma duce in salonul meu.Ma ajuta sa ma pun in pat.

-Dar de ce ai vrut sa ne vezi atat de mult? Abia te-ai trezit…

-Voiam sa ma asigur ca e totul ok.

-Da, e totul ok.O sa fie totul perfect cand o sa se trezeasca si Di.

Aud telefonul ei cum suna.

-Da,Louis?

LOUIS?

-S-a trezit? Venim acum!

Inchide telefonul si se uita la mine.Ti-am spus ca totul o sa fie bine? S-a trezit Di!

-Probabil o sa cer prea mult..dar vreau si eu s-o cunosc…

-Hai sa te ajut.

M-a dus iar in salonul ei.Acolo, langa ea statea Louis. Cred ca o placea. Sau ceva in genu. Am mai stat putin sa vorbim, apoi Louis m-a dus in salonul meu. Putin mai tarziu au  aparut si ceilalti baieti. Toti erau fericiti ca eram in viata, atat eu cat si fetele.Mai stateam doar o zi si puteam sa plecam acasa. Am avut noroc cu astfel de prieteni, ziua aceea a trecut repede.Fiindca mi-am terminat bagajele mai repede, m-am dus la fete in salon. Cand intru, o vad doar pe Ale.

-Hei, de ce esti singura?

-Di s-a dus sa bea o cafea cu Louis. Iar eu nu mi-am terminat bagajele…

-Vrei sa te ajut?

-Mi-ar prinde bine o mana de ajutor, multumesc!

-Deci.. de unde esti?

-Romania.

-Si ce cauti tocmai aici?

-Eu si cu Di ne-am hotarat sa ne mutam amandoua aici.Sa traim singure…

-De ce?

-Ne plictisisem, totul era deja doar o rutina.Voiam ceva nou…

-Si..unde mergeati atunci cand…

-Acasa…

-Aa..

Dintr-o data se deschide usa si apare Niall.

-Va grabiti si voi? Mi-e foame si vreau acasa!

-Venim acum!

Pentru un moment a plecat de langa mine, dar s-a intors si a mai pus ceva in geamantan.Ma apropii de ea si o iau in brate de la spate.O tin strans.

-Multumesc pentru tot!

Se intoarce cu fata spre mine si ma ia in brate.

-Oricand.

Dintr-o data apare Di.

-Ghici ce!

-Uimeste-ma!

-Louis m-a invitat sa merg la el acasa.Vii si tu cu mine, nu?

-La el acasa, adica la noi acasa. Stam toti 5 in casa aia. spun eu. Dar esti bine venita oricand. Cat despre Ale, o aduc eu acasa.

Di isi expune un zambet larg pe fata si spune:

-Ne vedem acolo.

Aceasta pleaca.Ale se uita la mine.

-Si eu n-am nimic de spus?

-Nu, am hotarat deja.

Se uita la mine si-mi zambea.

-Si cu bagajele?

-Trecem pe la tine ca sa le lasam, apoi mergem.

Am mai stat putin de vorba, apoi am plecat.Cand am ajuns la masina, m-am oprit brusc.

-Umm, pot sa te rog ceva?

-Spune.

-Conduci tu? Eu..

Vine langa mine si-mi ia cheile din mana. Tot drumul am vorbit si am ras. Cand am ajuns am coborat amandoi si ne-am dus spre portbagaj. Amandoi am pus mana pe geamantanul ei.

-Lasa-mi-l mie.

-Ale, e greu. Lasa ca-l duc eu.

-Harry, inca nu te-ai vintevat complet.

-Nici tu. Hai te rog, lasa-mi-l mie.

In cele din urma ia dat drumul si eu l-am dus in apartament. Am coborat apoi cu ea si am mers la mine. Acolo erau toti, radeau, dar nu stiu din ce motiv.M-am dus sa ma schimb, pe Ale am lasat-o jos cu ceilalti.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 17, 2013 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

O secunda, si mi-a fost de ajunsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum