Alături de Zayn,am părăsit mall-ul si am plecat spre casa.Cred ca Hailey si Justin rămăseseră in mall,dar sinceră sa fiu,acum,nu prea ma interesa.
Intru repede in mașina lui Zayn si incep sa ma holbez si sa analizez noul meu pluș.
Observ ca Zayn se uita insistent la mine.
-Um...de ce te uiti la mine?intreb eu putin mirata.
-Pentru ca am ce admira.
-Roșesc!
-E un adevăr.
-De ce ma placi?Adica,nici chiar eu însămi nu imi pot da seama de ce iti place de una ca mine si cum ma poti admira?De obicei,imi închipuiam ca nici extraterestrii nu au ce vedea la mine,adica...
Ma opresc atunci cand imi pune degetul pe buze.
-De ce spui toate astea despre tine?ma intreaba el.
-Pentru ca asta e părerea mea despre mine.
-Nu ar trebui sa ai o asemenea părere.
-De ce?
-Pentru ca esti frumoasa,esti draguta...tu esti genul meu de fata.Cu tine mi-as petrece tot timpul.
Zâmbesc.Nu imi vine sa cred ca un băiat imi spune astfel de cuvinte.Eu ma credeam o urâta .
In sufletul meu,tot o urâta am rămas.
Ma abțin sa nu il sărut.Nu cred ca o vrea si nici eu nu sunt pregătită pentru asta.
-Kendall,eu te iubesc al naibii de mult!spune el.
-Si eu,Zayn.Esti sigur ca ma iubești?Adica,e vorba de mine,Kendall Jenner.Nu sunt vreo frumoasa.
-Pentru mine esti cea mai frumoasa fata din lume!Te iubesc din toată inima mea.Nu esti ca restul...Esti specială,iar asta ma face sa te iubesc si mai mult decât o fac.
-Esti sincer?
-Cat se poate de sincer.
-Zayn si eu te iubesc foarte mult.Ma faci sa ma simt minunat !Esti chiar un băiat grozav!Pacat ca nu am realizat asta pana acum...
-Sunt fericit ca am avut curajul de a-ti spune tot ce simt pentru tine.Tin toate astea in mine de foarte mult timp...
-Umm...mai bine haide sa mergem la mine.Stam in mașina asta si începe sa imi fie frig.
Imi da jacheta sa si ma acoperă cu ea.
-Ok,sa mergem.
Pe drum spre apartamentul meu,am fost amândoi tăcuți și nu ne-am vorbit.
Am descuiat repede și l-am poftit în micuțul meu apartament,care chiar dacă e mic,este destul de confortabil.
-Vrei alune sau ciocolata,suc sau ceva de genu'?îl întreb eu.
-Neh,nu am pofta de nimic.
Îmi place asa de mult sa stau cu el.
M-am așezat pe un scaun lângă el.
-Și, cum ți se pare micul meu apartament?
-Drăguț.
-Drăguț?
-Da...de ce ma întrebi?
-Pur și simplu.
-OK.
Era cam plictisitor.Ma gândeam la un subiect de discuta ,însă nu îmi trecea nimic prin cap.
-Şi,mai o sora sau un frate? întreabă el.
La aceasta întrebare am simțit un fior rece pe șira spinării.
-Da,am avut.
-Si ce s-a întâmplat?
-Pai,am avut o sora pe nume Kylie,care era mai mica decât mine,care a disparut când avea 16 ani.De atunci nu mai știu nimic de ea.Nu știu dacă mai trăiește sau nu...
Lacrimile încep sa îmi curgă pe obraji.Imi amintesc de chipul ei...
Ma înțelegeam extraordinar cu ea.Imi spunea mereu prin ce trece,iar eu aveam mereu cate un sfat pentru ea.
Stăteam pana la 3 noaptea și vorbeam.Era minunat.Nu ne certaseram niciodată pentru nimic.O iubeam foarte mult.
*Flashback*
Ma trezesc leneșă din pat.Nu o simt pe Kylie lângă, presupun ca se trezise deja.
Observ și ca rămăsesem singure acasă.
-Kylie!strig eu.
Nu îmi răspunde nimeni,nu aud nimic.
-Kylie!Nu te mai ascunde,știi ca nu îmi plac glumele astea!
Tot nu aud nimic.
-Kylie!!!Nu te mai ascunde de mine,vorbesc serios!Ieși acum!!!
Încep sa o caut peste tot și nu o găsesc. Îmi caut telefonul și o sun repede.
Aud soneria telefonului ei în baie.
Intru repede in baie,dar Kylie nu este niciunde.
Geamul era larg deschis,iar vântul flutura perdelele.
Iau telefonul ei repede și îl deblochez .
La ora 4:48 mi-a trimis un mesaj cu "AJUTOR!!!",pe care în mod misterios,eu nu l-am primit.
Verific din nou și nu primisem niciun mesaj de la Kylie.
Telefonul lui Kylie era pe jos,parca fusese aruncat.
*End of flashback*
