O noua viata cu tine

Întâlniea vieţii şi bunãciunea de pe scarã

E ora 6 p.m. iar eu stau întinsã pe patul moale şi cãlduros.
-Trebuie sã încep sã mã pregãtesc pentru afurisita aia de întâlnire. Spun eu nervoasã, cine i-a spus lui cã vreau sã merg la întâlnire cu el?!
Dupã ce gãsesc forţa necesarã sã mã ridic de pe patul meu, mã îndrept spre baie cu gândul sã fac o baie, dupã care mã dau cu puţin rimel şi un ruj vişiniu închis şi mã îmbrac cu o pereche de pantaloni negri larguţi şi o cãmãşuţã albã transparentã , iar în picioare conversii albi, pãrul nu l-am mai coafat din cauza timpului aşa cã l-am prins într-un coc lejer cu câteva şuvite pe afarã. La mânã aveam inelul şi brãţara cu delfin care împreunã arãtau perfect. Grãbindu-mã îmi iau geanta şi cheile şi ies în fugã. Dupã ce încui uşa o iau la fugã pe scari şi deodatã mã inzbesc de un corp masiv. David.
-Uşor, unde fugi aşa? Spune acesta luându-mã în braţe amuzat.
-Scuze de întârziere, spun eu dezlipindu-mã de braţele sale.
Arãta bestial, parul ciufulit, jensi , allstar-urile negre şi o cãmaşã albã lejerã.
- Wow, arãţi minunat Julie! Ca de obicei.. spune acesta luându-mã de mânã.
-Nici tu nu te laşi mai prejos! Îi spun eu chicotind.
-Hai sã mergem la maşinã atunci.
-Bine
****************************************Ajungând la maşinã, îmi deschide portiera şi mã pofteşte înãuntru.
-Şi.. unde mergem? Îl întreb eu nerãbdãtoare dupã ce urcã şi el în maşinã.
-Mã gândeam la un restaurant, dar vreau ceva mai intim.. mã gândeam in parcul cel mare sau la heleşteu. Spune acesta vizibil emotionat.
-Ok, atunci mergem la heleşteu. Îi zâmbesc eu relaxatã.
Pe drum primesc un mesaj de la Grace care voia sã mergem la un film, dar dupã ce i-am spus de întâlnirea mea surprizã, a început sã îmi punã o mulţime de întrebãri. Vãzându-mã cã butonez de zor , David, îmi puse mâna sa dreaptã pe picior. La atingerea sa, corpul mi-a început sã vibreze iar inima cãuta sã iasã din piept. Era un sentiment ciudat, parcã îmi era fricã dar în acelaşi timp ştiam cã sunt în siguranţã cu el.
-Cu cine vorbeşti aşa de aprins? Mã întreabã acesta oprind maşina.
-Cu o prietenã de la şcoalã. Am ajuns deja? Îl întreb eu uitându-mã în ochii lui.
-Da, haide sa coborâm, îmi spune acesta adresându-mi un zâmbet dulce.
Dupã ce coborâm din maşinã vine spre mine şi mã ia de mânã.
-Vino.
****************************************
În timp ce ne plimbam, între noi se lãsa o linişte mormântalã. Mã simţeam stânjenitã de situaţie.
-Şi... Care e bãutura ta preferatã?
-Cred cã.. stã acesta şi se gândeşte.. cidrul de mere. Spune uitându-se la mine zâmbind angelic.
-Haha, şi a mea spun eu surprinzãtor de veselã .Ce chestie, spun eu dupa cateva secunde apoi se lasã iar aceaşi linişte afurisitã între noi.
Ne plimbam exact pe marginea apei si vãzând cã acesta nu ar da semne de vreo conversaţie, mã opresc şi mã pun pe iarba, luând loc.
-Şi? Ce facem? De ce m-ai chemat? Dacã toatã seara o sã decurgã in felul asta, nu mersi!
David veni spre mine şi se întinse cu capul în poala mea, se uita cu acei ochi verzi şi mari la mine iar eu nu mai puteam scoate o vorbã.
-Din seara aceea nu mi te mai pot scoate din minte. Spune acesta uşor.
La auzul acestor cuvinte am încremenit, inima începuse sã vrea sã iasã din piept iar respiraţia îmi deveni greoaie.
Eu nu simţisem acelaşi lucru pentru el, bineînţeles, îmi place modul cum aratã şi cum se poartã şi îmi este simpatic dar acel sentiment de iubire sau atragere nu era reciproc.
-David.. eu... Tu esti cu altcineva. Incep eu sã mã joc cu pãrul lui.
-Nu înseamnã nimic pentru mine, acea relaţie nu mai înseamna, de mult, ceva pentru mine.
Ridicându-se eram acum faţãin faţã şi din ce în ce mai aproape. Acesta îşi încolãtãceşte degetele în jurul gâtului meu şi îmi trage faţa spre a sa cu disperare. Cand buzele noastre s-au atins, am simţit un curent prin tot corpul, dorinţã, dorinţã purã.
Scâncind, încercam sã mã depãrtez de el.
Acesta îşi lasa mainile sã cadã pe spatele meu cu mişcãri bruşte şi apãsate, mânate de dorinţã. Asta trebuia sã înceteze acum spun eu şi mã depãrtez de buzele lui.
-E greşit David, spun eu gâfâind fiindu-mi greu sã mã controlez din cauza valului de adrenalinã şi dorinţã care ardeau în mine.
-Nu e nimic greşit. Imi spune el copleşit, şi se întinde cu totul peste mine cu brutalitate încercând sã ajungã la buzele mele.
Nemaiputând sã îmi controlez furia, la acele cuvinte, l-am împins cu putere de pe mine şi lovindul cu putere în faţã, plec.
În spatele meu David strigã dupã mine dar eu mã grãbesc spre ieşirea din heleşteu.
****************************************
-Aceasta e clar prima şi ultima mea întalnire cu un bãiat.
Eram în apartamentul meu şi îmi fãceam ordine plimbându-mã ca un titirez prin casã din cauza nervilor.
-Ce bãieţi de doi bani! Spun eu şi pun ultima canã în dulapul cu vase. Eram nervoasã şi confuzã, prima datã nu se purtase aşa, pãrea chiar un tip de treabã. Crede cã sunt aşa ieftinã? Cã mã voi topi imediat în bratele lui fãrã luptã? Am mai vazut broscoi din ãştia!
Mã pun în pat şi îmi verific telefonul. Grace ma apelase de 3 ori. Oare se întâmplase ceva?
Comvorbire telefonicã:
-Alo, Grace, am vãzut cã m-ai sunat de 3 ori, îmi pare rãu ca nu ti-am raspuns. Sper ca nu e ceva grav!
-Eram doar mega curioasã de întâlnirea ta cu David, îmi rãspunde aceasta încântatã. Sã nu omiţi nici cea mai micã parte.
-Nici mãcar nu vreau sã vorbesc despre asta. Rãspund eu necãjitã.
-Ce nu a mers bine? Mã întreabã aceasta implicatã.
-Nimic, spun eu şi îmi revine acel sentiment ciudat din timpul sãrutului, un mare nimic.
-Cum adicã? Mã întreabã Grace repede.
-Nu vreau sã vorbesc acum despre asta. O sã-ţi povestesc mâine, acum nu.
-Ok...
-Tu ce ai mai facut? O întreb eu şi mã întind pe patul meu moale.
-Teme. Spune aceasta posomorâtã.
-Oh, am uitat de teme, hai cã mai vorbim, acum trebuie sã-mi fac afurisitele alea de teme. Spun eu.
-Spor, o sã ai nevoie! Îmi spune Grace chicotind.
End call.
-Oh, ce greu e sã mã ridic din patul asta calduţ si moale! Mã plâng eu fãcându-mi avânt şi ridicându-mã.
Nici nu încep bine temele cã aud un ciocãnit în uşã.
-Cine are chef de vizite la ora asta?! Mã îndrept eu spre uşã nervoasã.
Deschizând uşa vãd un bãiat pe jumãtate adormit, abia ţinându-se pe picioare. Nici nu apuc sã-l vãd sau sã spun ceva cã în urmãtoarea secundã cade peste mine în apartament. Ok, nici nu stiu dacã sã mã sperii sau sã-l iau la bãtaie, sunt în casã cu un beţivan deasupra mea.
-M scu..z..zaţi domşoarã,spune acesta printre sughiţuri şi cu o încercare eşuatã de a se ridica de pe mine cade iar. de data asta faţã în faţã.
Beţiv, beţiv, dar era frumos grãmadã. Uitându-ne unul la altul, vãd cum faţa lui devine serioasã şi se uita insistent la buzele mele. Era creol, cu pãrul şaten închis şi creţ iar ochii erau de un gri spre albastru incredibil. Cãzându-mi ochii pe buzele sale pline simt cum devin din ce în ce mai slaba sub privirile sale atente.
Toata magia fusese întreruptã, iar eu revenind pe pãmânt, atunci cand telefonul meu suna. Era pe Skype. Oh, nu, mama!
Îl împing de pe mine şi fug cãtre telefon si rãspund:
-Frumoasa mea, ce mai faci? Mã întreabã mama cu o voce duioasã.
-Bine mama, teme de zor. Şcoala asta îmi mãnâncã viaţa. Spun eu trãgând cu ochiul la bãiatul din hol care se îndrepta spre canapeaua din camera de zi.
-E greu? O aud pe mama.
-Este bine, mã descurc. Îi zâmbesc eu. Aş vrea sã fiu cu voi, spun uşor.
-Şi nouã ne e dor de tine draga mea.
-Tu ce mai faci mamã?
-Sunt bine, toatã ziua prin casã cu cei mici. Acum au adormit, toatã ziua au spart lucrurile prin casã.
-Neastâmpãraţi cum îi ştiu. Spun eu chicotind şi uitându-mã spre canapea. Tata cum mai este?
-În ultima vreme nu se simte prea bine, dar Dumnezeu îl va ridica. Spune mama tristã.
-Dumnezeu sã vã binecuvinteze mamã.
-Aşa sã fie draga mea. Eu mã duc la somn, nu mai sta nici tu mult ca sã fii cât de cât odihnitã mâine.
-Da, pa-pa. Aveţi grijã de voi.
-Şi tu.
End call.
Da... Sã vãd cum fac cu neinvitatul meu musafir acum. Spun eu şi mã uit spre el.
Dormea.
*/*/*/*/*/*/*/*/*/*