O noua viata cu tine

Biblioteca.

Oh nu, acum chiar cã nu voi mai putea scãpa din mâinile lor de mame protectoare.
-Ce naiba cautã bãiatul asta la tine în casã? Defapt la tine în camerã? Defapt la tine în pat!
- Stati calme, şi nu vã mai rãstiţi aşa cã o sã-l treziţi! Spun eu pe un ton mai ridicat.
-Jul...
-Sabin.. nu e nimic te poţi culca la loc. Spun eu în timp ce le dau afarã grãbitã.
Speram sã gãsesc cât mai repede o cale sã ies din acea întâmplare cât mai repede iar prietenele mele sã nu îmi mai arunce priviri menite sã treacã prin mine.
- Cum de ai lãsat sã intre în apartamentul tãu? Mã întreabã Kim în ochi citindu-i-se dezamãgirea.
-Dar nu am facut nimic! Incerc eu sã mã apãr.
- Da.. sigur.. de aceea era în patul tãu! Mã ţintuieşte cu privirea Ellie.
- Haideţi fetelor.. nu cred ca ar face aşa ceva. Nu o acuzaţi fãrã dovezi. Spune Ivy
- Ivy... Acel baiat e în patul ei.. nu ti se pare o dovada destul de plauzibilã?! Rãspunde tãios Kim.
- O sã vorbim despre asta şi va trebui sã mã ascultaţi. Nu am facut nimic. Vã asigur
- Bine Jul. Hai sã nu ne mai gândim acum la asta şi sã despachetam bagajele alea!
- Ok fetelor, sã mergem! Spun eu veselã.
Dupã mai bine de o orã în care le-am dat fiecareia câte un raft unde sã-şi ţinã hainele şi am aranjat totul, am început sã povestim despre amintirile împreunã.
- Par nişte amintiri demult apuse spune râzând Ivy.
- Da.. am îmbãtrânit.. ce sã mai! Rãspunde sarcasticã Ellie.
- S-a trezit frumoasa adormitã.. spune pe un ton rãutãcios Kim.
Sabin avea o faţã de somnoros cu un zâmbet tâmp.
- Vãd cã v-aţi înmulţit.. spune acesta
- Ţi se pare. Raspunde Kim înainte de a putea spune eu ceva.
- Aşa speram! O voiam doar pe Julie dar...
În mintea mea eram deja pe la a patra palma mintalã. Ce bou. Fetele se uitau cu niste feţe de ucigaşe când la mine când la el. Gata s-a ajuns prea departe.
- Sabin...
- Jul.. eu trebuie sã plec într-o excursie cu ai mei. Tocmai am vorbit cu tatãl meu şi trebuie sã plec. Scuze cã te-am deranjat şi îţi mulţumesc pentru tot. Spune Sabin nelãsându-mã sã termin ceea ce voiam sã spun.
- E ok, nu trebuia sã îmi dai atâtea explicaţii . Încerc sã par nepãsãtoare chiar dacã nu vreau asta.
- Pa fetelor. Se întoarce greoi cãtre ele.
- Mda.. pa. Raspunde Ellie.
Se pare cã nu prea se plac.
- Unde l-ai mai gasit şi pe asta? Întreabã Ivy dupã ce uşa de la intrare se aude închizandu-se.
- Mi-a picat la uşã. Râd eu zgomotos
La cuvintele mele fetele afişau nişte feţe întrebãtoare dar am hotãrât sã evit subiectul. Era destul de târziu şi deja oboseala a pus stãpânire pe mine. Aveam nevoie de un somn bun şi cred cã nici fetelor nu le-ar prinde prea rãu.
- Se face foarte târziu iar eu mâine am ore fetelor, mã duc la somn. O sã încãpeţi pe canapelele astea?
- Da, nu e nici o problema. Noapte bunã.
***
Dupã ce am fãcut un duş şi m-am schimbat în pijamale am intrat în camerã unde era surprinzator de curat, cred cã mai curat decât am lãsat. Mã uitam uimitã prin camerã, eram surprinsa plãcut de comportamentul lui Sabin. Mã îndrept spre pat iar pe mãsuţa de lângã pat vãd un bilet. Era de la el.
« Hei Jul, am auzit cearta între tine şi prietenele tale.. îmi pare rãu cã ţi-am stat pe cap şi îţi mulţumesc pentru zilele astea.»
Sabin
Mã simţeam atât de aiurea cã auzise ce am vorbit cu prietenele mele..însã eram prea obositã aşa mi-am închis ochii şi am adormit pe loc.

***
Spre marea mea surprindere mã trezisem cu chef de viaţã şi cu multã multã energie innesplicabilã. Dupã ce m-am îmbrãcat cu o pereche de jeansi albastri, un maieu lejer cu imprimeuri florale şi cu un coc prins în vitezã mã îndrept cãtre bucãtãrie unde pregãtesc câteva sendvişuri pentru frumoasele adormite din camera alãturatã, mã servesc şi eu cu unul, şi plec grãbitã pentru a nu pierde "minunatul" autobuz care mã condamna în fiecare dimineaţã la moarte.
Ajungând în staţie observ o faţã cunoscutã care mã analiza din cap pânã-n picioare fãrã nici o jenã. Uitându-mã la rândul meu insistent îmi dau seama cã este acea roşcatã de la şcoalã. Asta mã ducea automat cu gândul la Grace. Cred cã este supãratã pe mine, am lipsit câteva zile fãrã sã o sun şi farã sã îi dau mãcar un mesaj. Autobuzul mã trezi parcã din transã şi eram nerãbdãtoare sã ajung cât mai repede la şcoalã.

***
-Lume nouã?
Se aude o voce cunoscutã din spatele meu
-Mi-ai dus dorul nu? Întreb eu cu sarcasm fãrã a mã întoarce spre el.
-Nu prea.. s-a ocupat roşcata de asta.
Tipic. Îmi era scârbã sã mã uit la el, David devenise de nesuportat. Brusc îmi pierise tot cheful de dimineaţã dar nu aveam sã-l las sã-mi strice şi aceastã zi.
-Ne mai vedem. Sau, mai bine nu! Spun eu şi mã întorc zâmbitoare cãtre el.
-Suntem în aceaşi clasã, frumoaso.
Rosteşte acesta pe un ton care îmi provoacã scârbã.

***
-Ce? Ai dormit cu el în pat? Se rãsteşte Grace la mine dupã ce isprãvesc sã povestesc tot. De prima datã când m-a vãzut mi-a aruncat priviri menite sã treacã prin mine iar dupã ploaia mea de scuze, sincere ce-i drept, urmã un val întreg de întrebãri venite din partea ei.
-Te rog.. nu începe şi tu. Spun eu dându-mi ochii peste cap de disperare.
-Se explicã de ce nu ai mai dat pe şcoalã domnişoarã!
Îmi spune Grace amuzatã.
Când le voi cunoaşte pe prietenele tale?
-Încã nu ştiu.. am putea ieşi într-o searã la un suc sã faceţi cunoştinţã.
-Domnişoarã Brown, despre ce vorbeam în clasã? O aud pe doamna dirigintã adresândumi-se.
Mã ridic repede în picioare şi arunc colegului din faţa mea o privire disperatã, acesta încercând sã mimeze rãspunsul.
-Uhhmm... Despre completiva directã.. spun eu mai mult sub formã de întrebare.
-Jos! Şi dacã te mai vãd vorbind cu colega 3 fãrã discuţii.
De data asta scapasem uşor.
Ora trecuse greu iar eu eram din ce în ce mai agitatã şi nerãbdatoare sã scap de la şcoalã.
În ciuda întâmplãrilor de pânã acum am rãmas pozitivã iar dupã ore m-am gândit sã trec pe la bibliotecã pentru a mã relaxa şi a-mi face linişte printre gânduri.
Se întampladerã o grãmadã de chestii într-un timp atât de scurt!
Biblioteca era la ultimul etaj al liceului şi în nici un caz nu era o bibliotecã modernã dar exact asta mã şi atrãgea în locul acela. Era ca şi cum era desprins cu totul de restul liceului. În sãlile de clasã şi în general prin liceu era totul modern şi performant, în schimb aici, în aer plutea mirosul cãrţilor vechi şi al lemnului uscat al dulapurilor mari şi maro, totul fiind pe stilul vechi. Scaunele şi mãsuţe din bibliotecã erau şi ele vechi şi tapiţate frumos. Dupã ce o salut politicos pe bibliotecarã mã îndrept cãtre locul meu preferat. Era un pervaz mare şi amenajat cu multe perne şi un geam din lemn rezistent cu perdele de un alb prãfuit.
Aveam sã profit de liniştea din bibliotecã şi sã-mi fac câteva planuri de care sã mã ţin. Dar ca de obicei simţeam cã ceva nu merge cum trebuie. Trebuie sã fiu tare în credinţã şi lucrurile se vor sfârşi bine. Nu trebuia sã uit pentru ce am venit tocmai pânã aici. Trebuia sã mã ocup exclusiv de lucrurile care ţin de viitorul meu.
Dupã 30 de minute de linişte aud o voce care mã rãscoleşte. Era Sabin.
-Jul..!
Eram vulnerabilã şi nu voiam sã mã vadã în starea asta.
-Lasã-mã în pace! Îi rãspund rãspicat.
-S-a întâmplat ceva? Mã întreabã acesta
-Nu, ce naiba cauţi tu aici? Nu trebuia sã fii în acea excursie cu pãrinţii tãi?
- Nu am vrut sã mã mai duc şi acum cãutam sala de muzicã şi m-am pierdut, am dat de bibliotecã aşa cã m-.....
-Prea multe explicaţii, prea puţin mã intereseazã! Ajunge! M-am lãmurit!
Spun eu cu rãutate.
Nu voiam sã mã port aşa doar cã îmi era teamã, mereu acea teamã de viitor care mã bântuie.
-Scuze. Dacã nu te superi aş vrea sã stau aici cu tine, promit cã nu voi vorbi.
-Nu mersi!
-Bine atunci. Spune şi se întoarce cu spatele.
Vãzându-l cã se întoarce nu îmi doream sã plece. Dupã câteva clipe însã apare cu o pernã în mânã şi cu acelaşi zânbet dulce ca de prima datã.
-Nu pot sã te las aşa. Îmi pare rãu dar îţi voi sta pe cap puţin! spune el aşezându-se uşor lângã mine luându-mã în braţe.
Stateam cu capul pe pieptul lui şi îi numãram bãtãile liniştitioare ale inimii.
-Julie.. îl aud eu spunând uşor, începi sã-mi placi.
Atunci inima mea începu-se sã vibreze şi toate simţurile erau pe avarie.
-Sabin.. eu..
****************************************
Heeeii.
Îmi cer scuze cã nu am mai postat de mult timp, dar clasa a opta nu e aşa uşoarã cum mã aşteptam.
Am vrut sã mã revanşez şi am fãcut un capitol ceva mai lung decât celelalte. Sper sã vã placã!