Stele dansatoare

Capitolul 3

               Aveam să mă schimb, să fiu un alt om. Aveam să-mi decorez sufletul cu petale de trandafiri și cu raze de soare, înlocuind tristețea și griul predominant.

               Intru în casă cu zâmbetul pe buze. Prima dată îmi zăresc sora care își făcea temele. Am continuat să zâmbesc, mă bucur că studiază atât de mult. Viitorul ei poate suna mai bine decât al meu, dacă continuă așa. Copilăria pe care o are acum, nu este normală... însă doar ci neva de sus ne veghează și are grijă de noi. Sunt sigur că va reuși în viață.

               Imediat după ce intru în cealaltă cameră, părinții zâmbesc către mine, făcându-mi semn să mă așez la masă. Aceasta era plină, cum nu a mai fost niciodată. Oare de unde au reușit să strângă atâția bani? Vechea masă era acoperită de o fața de masă lungă, roșie și lucioasă. Farfuriile erau perfect aranjate, pentru fiecare membru al familiei, iar puiul abia scos din cuptor aștepta cuminte în farfurie să fie mâncat.

— Mamă, ce-s cu astea? întreb surprins.

— Avem dreptul la un ospăț, măcar o dată pe lună, nu?

— Da, dar de unde...știi tu, de unde aveți bani? Adică din pensia tatei trebuie să mâncați toată luna. Spun eu, încontinuu fiind surprins.

— Joseph, fosta mea șefă, ne-a ajutat cu trei sute de lire. A spus că trebuia să-i spun mai de mult că trăim în această casă, cu stomacul gol zile bune. A zis că ne va ajuta în fiecare lună. Spuse ea entuziasmată. Dar acum nu mai contează asta! La ce te-ai referit când ai zis că trebuie să mâncăm doar noi toată luna? Mă întrebă surprinsă punând accentul pe doar.

                  Acum aveam să-i dau fericita veste. Sunt sigur că le voi umple inima de fericire, imediat ce scot cuvintele din gură.

— Mamă, am acceptat contractul propus de domnul Roy. Am luat o pauză când am văzut că mama a făcut ochii mari, însă am continuat imediat după. Voi locui cu Courtney, fata care a câștigat concursul, în aceeași casă. Un apartament cu trei camere din New York. Voi avea salariul de patru sute de lire pe lună, plus banii câștigați din vânzările biletelor de la spectacole. Mamă, spun eu luându-o de mână, putem să ne salvăm toți! Pot să va cumpăr o casă, să locuiți în condiții mai bune! E șansa noastră! Spun entuziasmat.

                   Tăcerea ei mă enerva cumplit. Ce nu este bine? Micul discurs de mai sus trebuie să o facă fericită, nu să aibă expresia pe care o are acum pe față. Mă rog încontinuu să spună ceva, orice. Nici ea, nici tata care era lângă mine chiar nu spuneau nimic. Își aruncau priviri reciproce. Spre uimirea mea, tata, ajutat de mama, s-a ridicat în picioare, iar toți trei ne-am strâns într-o îmbrățișare lungă, cu multe emoții înăuntru. Ni se alătură și micuța Abygail. Probabil aceasta a ascultat tot.

— Joseph, dragule, vei pleca de lângă noi! Spuse mama, strângâdu-mă și mai tare în brațe.

— Da mamă, dar o fac spre binele nostru. Voi reveni la fiecare trei luni, vă voi trimite mesaje video, imediat ce vă voi cumpără un telefon. O să fiu bine! Spun la rândul meu, cu lacrimi în ochi.

                     După ce s-a desprins din îmbrățișare, mama își șterse lacrimile de pe obrajii ei roși. Ne-am așezat toți la masă, având în adevăratul sens al cuvântului, o cină în familie. Nu am mai avut parte de o așa cină de mult timp, iar puiul a fost gustos. Pentru prima dată simt că am stomacul plin și nu mai pot lua nici măcar o legumă din farfurie. M-am ridicat ușor de la masă, înaintea celorlalți, cerându-mi scuze. M-am dus în camera mea, deschizând imediat șifonierul. Mi-am amintit că avem în pivniță un troler mai vechi. L-am luat de acolo, l-am șters de praf, apoi l-am așezat pe pat gândindu-mă ce haine să pun. Am pus câteva perechi de blugi pe care le aveam, câteva tricouri, o geacă, pe lângă cea pe care o voi lua mâine în drum spre aeroport, și desgur, boxeri. Pe lângă îmbrăcăminte, mi-am mai pus lucrurile de igienă personală. Am încheiat împachetatul cu o ramă foto ce conținea o poză cu toți membrii familiei. Am închis trolerul, apoi am aruncat o geană la ceasul rotund de pe perete. Am fost destul de surprins să văd ora pe care o indică limbile acestuia. Era destul de târziu, timpul trecu' repede.