A venit la mine şi îmi spune:
-Mă cheamă Harry,pe tine?
-Ăăămm, uh, Arlin cred.
-Doar crezi? :))
-Da, adică nu, adică numele meu e Arlin Smith.
-Acea Arlin Smith? Acea Zeiță a Psihologiei?
-Cam aşa ceva :))
-E o onoare sa te cunosc "alteță"!
-De asemenea!
-Apropo, sunt colegul tau de bancă dacă cumva acolo e locul tău!
Ce fain, m-am pricopsit cu un Semizeu.
În ora de Istorie a psihologie îi studiam atent chipul, fața lui era atât de pământeană şi comună dar era şi atât de cerească şi dinstinctă, era ceva de necrezut. Si in plus mi-am dat seama că nu pot recunoaşte dacă minte sau nu, mimica feței lui era inncorectă pentru detectorul meu vizual. Da, acest semizeu este colegul meu de bancă.Ne fiind atentă la oră îl văd ridicând mâna la oră şi spunând următorul comentariu:
"La fel cu Poirot descoperă doar folosindu-şi celulele cenuşii mulți criminali şi noi putem sa ne dăm seama de criminal doar folosindu-ne de mimica fețelor suspecților."
Se pricepe băiatul! Apoi se întoarce la mine şi spune...
