The Silence (În curs de editare)

Scattered Memories

Uşa clasei s-a deschis izbindu-se pe dinafară de perete . Fetiţa roşcată . Am luat-o la fugă după ea .

Am început să aud din nou şoapte.

"Îţi voi arăta...vei înţelege.."

Fetiţa s-a oprit în mijlocul coridorului . Am ajuns în dreptul ei . Era cu spatele către mine aşa că am întors-o , prinzănd-o de încheietura mâinii .

Am rămas imobilizată , speriată , ofilită de teamă. Nici nu mai respiram măcar.

În momentul acela mi-am amintit de figura distrusă a Luciei. Fata asta arăta aproape ca ea .. doar că piele îi era pe deasupra şi arsă . A dat să deschidă gura către mine. Nu mai avea dinţi. A început să râdă . Era cât pe ce să izbucnesc în plâns, dar în loc de asta am fugit unde am văzut cu ochii. M-am întors să mă uit în spate , iar fetiţa nu mai era. M-am oprit pe loc, uitându-mă în continuare în spate. Nu mai era. A dispărut. Cum naiba?!

M-am întos cu faţa către direcţia în care fugisem nu cu mult timp în urmă şi m-am lovit de ceva. Am picat pe spate începând să urlu de disperare şi frică. Ţineam ochii strâns închişi .

-Nu mai zbiera , Rosie. Mi-a spus o voce firavă şi blândă .

Am deschis ochii şi am căscat gura de mirare la frumoasa fetiţa care stătea în faţa mea , întinzându-mi mâna pentru a mă ajuta să mă ridic.

Am prins-o de mână şi m-am ridicat privind-o.Mi-a zâmbit larg , lăsând la iveală micuţii ei dinţi . Era cea mai drăguţă fetiţa pe care am văzut-o vreodată. Micuţa fată roşcată cu pielea palidă , ochii albaştri , pistruiată cu un zâmbet cat se poate de larg pe faţă. Avea o piele imaculată. Bentiţa cea neagră şi lungă îi ţinea părul cel ondulat departe de faţa , lăsându-i-l să cadă până în dreptul şoldurilor. Părea genul de fetiţă drăgălaşa din filmele vechi .

-De unde şti cum mă cheamă? Am intrebat-o eu .

-Nu e greu de aflat. Mi-a răspuns ea vag , lăsându-mă în ceaţă. Haide cu mine , am să-ţi arăt mai multe.

-Unde suntem? De ce te pot atinge doar pe tine?

A deschis uşa de la încăperea îngrijitorului şi m-a poftit înăuntru. La câte păţisem până acum , ăsta era cel mai puţin ciudat lucru aşa că nu m-am mai obosit să întreb .

-Toate la timpul lor , Rosie...

Am intrat amândouă înauntru , în beznă .

-Tine-mă de mână şi continuă să mergi. Mi-a spus ea .

Simţeam că mergem printr-un tunel.. totul a inceput să capete un miros rânced , iar aerul a devenit umed.

Cu cât mergeam mai mult , cu atât vedeam că ne apropiem de  o lumină. Pârea atât de pură , atât de normală , de liniştitoare. Liniştea de care aveam nevoie , însfârşit,

Am intrat înăuntrul ei , iar ca printr-un vis care trece de la o întâmplare la alta , ne-am trezit amăndouă că eram în mijlocul străzii.

-Unde suntem?

- Cred că poţi afla , însfărşit. A răspun fetiţa.

-Ce să aflu?

-Ei bine , după cum ai observat şi tu , aici nu e lumea ta normală. Aş putea spune că e un univers al trecutului. Unul plin de amintiri , plin doar cu persoane care acum nu mai există.

-Deci astea sunt un fel de amintiri?De asta spunea River "deschide-mi poarta lumii uitate" .. dar ce amintire e asta?

-Una din amintirile mele...

Ne-am apropiat de o casă mare cu nişte geamuri imense.

La ultimul etaj al casei , unde ar trebui să fie podul , părea să fie o cameră.

Fetiţa roşcată mă trase după ea înăuntru , urcând la etaj. Mai exact la camera din pod.

Totul era asemenea unei încăperi rustice. Oh , nu, nu avea capete de animale împăiate pe pereţi sau covoare de blană pe jos. Dar , în schimb totul era cufundat în lemn , mirosul care ne înconjura gâdilându-ne simţurile , era unul neasemuit.

-Lemn de cireş... Mi-a spus fetiţa . A fost dorinţa mea...

Camera era frumos decorată . Pe perete erau agăţate câteva tablouri , unele cu flori altele cu pictura unei bisericuţe misterioase , iar altul mi-a atras privirea. Era pictura unei alei inguste , placată cu un fel de piatră , in jurul căreia erau zeci de cireşti infloriţi , iarba de pe jos nici nu se mai observa din cauză că era acoperită de acele flori rozalii ale cireşului.Pe creanga unuia dintre cireşi era prinsă o hintă, iar în jurul sforii care o susţinea erau trandafiri , care se potriveau perfect imaginii. Printre crengile cireşilor se mai zăreau raze ale soarelui care dădeau tabloului un aer de vis. Îţi venea să-l priveşti ore în şir , gândindu-te că eşti acolo..

-Eu l-am pictat..am adormit cu gândul la un cireş înflorit, iar apoi am visat asta..apoi mi-am dorit ca această cameră să fie cu o podea din lemn de cireş , dar ai mei mi-au făcut o surpriză , iar când m-am întors de la bunica mea ,am găsit toată camera îmbrăcată în lemn de cireş..nu mă aşteptam să fie atât de frumos. Mi-a explicat ea cu un aer de tristeţe în glas.

În fundul camerei era un geam mare şi rotund , în faţa căruia era genul ăla de loc făcut special  , un fel de pervaz interior , pe care să stai. Pe acel  fel de "sofa" , pentru că altfel nu o pot numi , statea o fetiţa roşcată pe nişte perini rubenii-închis citind o carte .

Uşa din spatele nostru se deschise .

" Haide Clarise în curte , tata a terminat de făcut grătarul" A spus femeia cea blondă care statea în tocul uşii .

"Imediat , mami. " A spus Clarise , care se pare că era..fetiţa cea roşcată de lângă mine..

-Nu ai spus ca aici sunt cei care nu mai există? Am intrebat eu confuză şi deja destul de înspăimântată ,

Clarise nu-mi răspunse , se uita la imaginea ei din amintire cu ochii plini de durere.

"Haide River , mergem să mâncam" a spus Clarise luând-o pe River de pe pat.

-River?! Cum Dumnezeu?!

-Am să blestem pentru totdeauna demonul ăsta plastificat.  Închide ochii , mi-a spus ea.

Am făcut cum mi-a spus ea. Momentul următor eram în grădină. La masă amândouă . Tatăl ei lua carnea de pe grătar ,iar Clarise cea din amintire era lângă el.

 - Nu face asta.. a şoptit Clarise.

- Ce să nu facă? Am întrebat eu.

"Tati , pot să ridic şi eu o bucată de carne? Te ajut , te rooog" Spunea Clarise.

"Sigur scumpa mea." I-a raspuns tatăl ei dăndu-i o furculiţa specială cu care să ridice carnea.

Clarise a ridicat o bucată , dar o scăpase , moment în care din instinct vruse să pună mâna pe grilul grătarului , dar avea păpuşa în acea mâna..aşa ca o puse pe ea pe gril . Nu-şi dădu seama prea repede. Plasticul deja se topise pe gril.

"Ohh . nuuu! Riverrrr!" Strigase panicată fetiţa.

Dar din cauză că plasticul era topit pe gril..nu s-a dezlipit cu uşurinţă ,iar în momentul în care a tras păpuşa , a tras grătarul cu totul , iar păpuşa i-a scăpat din mână pentru că tatăl ei o trase . Peste River căzuse cărbunele încins.

Micuţa Clarise respira sacadat în braţele tatălui său care-i îngăima ceva de neînţeles. 

-Deci asta este adevărata poveste... Am spus eu .

-Cu siguranţă .. Mi-a răspuns Clarise privind în jos .