Capitolul 1

50 4 0
                                    

Bună, sunt Cătă, o fata de 16 ani, care s a mutat de curând la o şcoală nouă, care locuiește singură deoarece părinții îi sunt morți, depresivă și cu puțini prieteni.
*Acum un an*
Mă trezesc dimineața, la ora 6 şi jumătate, de un țipăt din camera părinților mei. Alerg cât de repede pot spre camera lor, dar observ că este prea târziu pentru a face ceva. Părinții mei stăteau leșinați pe covorul aspru, într o baltă mare de sânge, cu un cuțit înfipt în piept. Ce văd? Văd negru în fața ochilor și o viață tristă de acum încolo.. Urme de sânge proaspăt sunt lăsate spre fereastră, ceea ce înseamnă că cineva a fost aici.
Eu stau înlemnită în pragul ușii și tremur.. Îmi bag mâna în buzunar şi mi scot telefonul pentru a suna la poliție, când văd un mesaj: "Răul de acum începe", dar nu îmi apare niciun număr, nimic. Sun la poliție, iar peste 20 de minute văd că sunt la ușă. Le deschid, iar ei se îndreaptă spre camera crimei. Fac analize peste analize, vorbesc la telefoane cu voci tremurânde şi vin la mine, spunându mi că totul va fi bine. Cum naiba să fie bine? Părinții mei au murit, nu mai am alte rude, sunt absolut singură. Şiroaie de lacrimi curg pe fața mea palidă, şi cu greu încerc să mă liniștesc, când apare un ofițer.
O: Îmi pare rău să te anunț, dar de acum vei sta la cămin, alături de copiii cu un caz asemănător cu al tău.
Eu: Îmi pare rău, dar nu pot! Am de gând să lucrez, să mi închiriez o casă, şi să mă descurc de una singură.
O: Atunci Îți va da statul o sumă considerabilă cât să poți să te descurci.
Eu: Vă mulțumesc de înțelegere! Acum, cine este criminalul?
O: Încă nu l am identificat, dar o s o facem cât de curând!
.
.
.
.
.
Acum:
Zile bune au trecut, iar inculpatul a fost prins, dar ăsta nu mă încălzește cu nimic.. Părinții mei tot nu îi voi mai vedea vreodată.. nici nu am apucat să îmi iau rămas bun de la ei..
După acest incident m am mutat în altă țară, anume România, mai exact în Bucureşti.
M am angajat la un club, ca barman, şi lucrez numai în week-end și am un salariu destul de bun, care compensează și banii primiți de la stat pentru a mă întreține. Thats my life!
Şcoală abia a început, şi urmează să comunic şi eu cu cineva după luni bune.
E prima zi de şcoală, şi mă scol la 7:30, premiera fiind la 9. Mă dau jos din pat şi mă duc la baie să mă pregătesc. Țin să precizez că am o casă cu un etaj, doua băi, 3 camere şi o bucătărie mică. Mda, este casa bunicilor mei, ăsta e motivul pentru care am venit în România. Şcoală este la 2 străzi distanță.
.
După ce m am aranjat, am mâncat, m am îmbrăcat într o rochie neagra, mulată și am plecat la şcoală la 8:50.
.
.
.
Premiera a durat o grămadă și m am plictisit atât de tare!! Am stat împreună cu clasa mea, 10G, și nimeni nu m a băgat în seama tot timpul. Spre sfârșit, când directoarea s a pregătit să încheie, o fată a venit la mine:
Tipa: Bună! Sunt Cristina! Mă bucur că mai avem şi o față noua prin clasă
Eu: Bună! Eu sunt Cătă! Mă bucur să te cunosc
C: Acum că ne am cunoscut, hai să ți prezint ceilalți copii: El e Chuck, ea e Selena, Tom, Gus, Marius, Andreea, Maria,Elis, Paul și mulți mulți alții pe care o sa I cunoști pe parcurs i am spus pe cei importanti
Eu: Ok, mulțumesc mult de prezentare
C: Şiiiii..? Faci ceva după şcoală?
Eu: Sincer, nu
C: Noi mergem la Mc, ai vrea să vi și tu?
Eu: Desigur
Am plecat cu toții spre Mc, şi am apucat să vorbesc cu fiecare. Toată lumea e de treabă! Mai ales Chuck
Când am ajuns, ne am aşezat la o masă cu 12 locuri, iar Cristina s a pus în dreapta mea și Chuck în stânga, iar în față stătea Serena cu Elis. Ceilalți s au mutat frecvent
Chuck: Şi..? De la ce şcoală vi?
Eu: Vin din LA, de la Central High School, o şcoală ok
Cris: Şi de ce nu ai rămas acolo?
Eu: Păi... eu sunt.. orfana.. și am decis sa plec din locul care îmi face rău...
Elis: Off, îmi pare extrem de rau..
Eu: E ok, m am obișnuit cu ideea
După ce am mâncat, I am invitat la mine acasă, dar nu toți ai putut veni.. Doar Elis, Chuck, Marius și Cristina au putut.
*Când am ajuns*
Eu: Bun venit în cuibușorul meu!
Chuck: Mamaaa ce casa enorma! Doar tu stai aici?
Eu: Mdaa
Cris: O sa avem ce sa facem aici tot anul
Eu: Normal ca da
Toată ziua ne am distrat, ne am uitat la filme, am mâncat, am dansat, pana când au plecat
Când am rămas singura, m am dus la baie și mi am făcut o baie așa de buna cu spumaa❤❤ și mi am recapitulat tot ce am făcut azi Am o clasa tare drăguță, și am aflat ca am diriginta de psihologie, dar tot stand, era sa adorm în cada, așa ca m am dus în camera și m am culcat destul de devreme.
Ziua următoare...

O viață aproape perfectăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum