Capitolul 3

38 2 0
                                    

Dimineața, într o zi frumoasă de marți, mă trezesc pe canapea, alături de prietena mea Ioana, care ea se uita deja la televizor. Era ora 10.
Ioana: Trebuie sa merg sa îmi iau bagajele
Eu: Vin sa te ajut
Ioana: Nu trebuie, merg cu mașina
Eu: ȚI AI LUAT MAȘINĂ?
Ioana: Da
Eu: Vin cu tine
Când am ajuns la ea acasă am văzut o mulțime de șervețele ude pe jos, peste tot, şi multe hârtii mototolite.
Eu: Mama, dar cu chiar știi cum sa te descarci
Ioana: Nici n ai idee
După ce am ajutat o la făcutul bagajelor, am plecat într o graba, deoarece începeau orele, şi nu mi permiteam să lipsesc chiar din primele ore.
Eu chiar mă bucur că Ioana se muta la mine, adică e sinistru noaptea sa fi singur, într o casă mare, și sa auzi multe zgomote.
Am ajuns acasă și ne am pus pe pregătitul de școală, ceea ce am mai spus, durează, dar se pare că Ioana e foarte rapidă față de mine!
Ioa: Băi, grăbește te femeie
Eu: Ho mă, mie îmi ia destul
Ioa: e 11:55
Eu: ȘI ACUM ÎMI SPUI? HAI LA MASINA!
Fugind, din nou, am plecat cu Ioana spre pușcărie. Defapt chiar nu am de ce să o fac pușcărie. Încă.
.
Cât timp am fost la şcoală, m am împrietenit cu cei de la celelalte clase, dar nici clasa nu e mai bună ca 10G❤
Astăzi am stat în bancă cu Selena, o fată foarte timidă, dar mereu am ieșit cu ea,alături de grup. Odată ce am început sa vorbesc cu ea, ne ne am mai oprit din ras :))) e foarte amuzanta.
Un lucru important pe care l am aflat azi de la școală e ca în noiembrie o sa avem o tabără, în Brașov, timp de o săptămână, GRATIS, care s a făcut în fiecare an și ceilalți au zis ca e super, iar tot grupul meu vine iei❤
În pauza, am ieșit cu toții în curtea scolii, iar un băiat a dat peste mine, iar eu era sa cad, și a început sa mă înjure, ca nu știu pe unde merg
Tom: Băi necioplitule ai grija ce vorbești
Cris: Mai degrabă nu știi tu pe unde sa mergi pampalaule :))
Tipul: Cătă, verifică ți mesajele
Eu: Watt
Îmi deschid telefonul, și văd mesajul: "Abia aștept sa ne vedem în seara ăsta :3"
Tom: Ce pana mea vrea aiuritul ăla de la tine?
Eu: Pe mine mă întrebi? Nici nu știu cine e ..
Chuck: În seara ăsta zic să stăm împreună
Cris: E o idee bună
După ore am mers în parc, unde eu am stat şi am vorbit la telefon cu Ioana şi I am zis ca prietenii mei rămân la mine, iar ea a zis ca e ok, în timp ce ceilalți fumau.
Tom a venit la mine.
Eu: Îl cunoașteți?
Tom: E din clasa a 11 a A
Eu: Nu cred! Cum îl cheamă?
Tom: Nici noi nu ştiu..
Eu: Prietena mea, Ioana, e în clasa cu el..
Tom: Sun o!!
Am sunat o iar pe Ioa și mi a zis ca e un fraier din clasa ei care vrea sa fie în centrul atenției mereu, și amenință lumea non stop
Tom: Totuși mai bine tot am rămâne la tine
Eu: Daa, normal
Parcul era mai mereu gol, iar cele mai multe zgomote veneau de la noi. Copacii erau goi și locul arata sinistru..  eram atât de concentrata pe felul în care arata parcul, încât m am speriat când Chuck a venit lângă mine :)))
Eu: Scuze, dar eram concentrata :)))
Chuck: Nu I nimic :)) pe ce erai concentrata?
Eu: Pe parc ... e așa gol
Chuck: Mereu e așa..
Chuck și a pus capul pe umărul meu, iar eu pe al lui, și am stat așa preț de câteva minute, pana când a venit Cris la noi și ne a zis sa mergem acasă.
În drum spre, am ras o grămadă cu ei, frate, fac niște glume de nu ți mai amintești de probleme :))
Acasă ne am făcut fiecare duş, am mâncat și ne am uitat la un film, în final toți adormind unii peste alții, eu în brațele lui Chuck, Selena în brațele lui Tom, Teo în brațele lui Marius și Cris în brațele lui Paul ( știu, n am zis nimic de Paul: Dar el e super de treaba).
Ioana a venit acasă pe la 12, iar noi nici nu am simțit o, deoarece eram tare obosiți. .
Pe la 2 dimineața aud zgomote venind din bucătărie, și îl trezesc pe Chuck
Eu: Băi, dacă e prostul ăla
Chuck: Ai vreo tigaie ceva pe aici?
Eu: Am pietre :)))
Chuck: Serios? :))
Eu: Glumeam, am niște cuțite sub canapea
Chuck: Bun
Luam câte unul și mergem spre bucătărie, iar acolo normal ca era idiot ul ala
Chuck: NENOROCIRILE DISPARI DE AICI ACUM
Tipul: Nu!
Eu: Care e scopul tău?
Tipul: Să te fac să suferi
Chuck: Ori pleci, ori chem poliția!
Tipul: Ne mai vedem noi.., și în momentul acela deschide ușa și pleacă.
Chuck: Ce idiot.
Eu: Nu mai contează acum. Hai sus :3
Chuck: Bine
Ne ducem în camera mea și ne punem în pat, eu adormind în brațele lui calde, și sub respirația calda.
Când m am trezit, nimeni nu mai era acasă. .. Era...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 07, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

O viață aproape perfectăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum