Salut , am revenit .
Intre timp lucrurile s-au schimbat , fiecare luand-o pe drumul lui. Dragostea dintre noi doi a fost atat de puternica incat , singurul lucru care destinul l-ar fii putut face , era sa ne se intersecteze drumurile iar . Dragostea si pasiunea dintre noi , vorbele si visurile noastre aveau din nou acelasi ţel , acelasi drum. Totul era bine si frumos , pana dragostea noastra a fost distrusa si spulberata de gelozie . Eu incercand sa ii ascund niste probleme personale Simonei , ea a inteles ca eu ii ascund ceva si ca sunt diferit . Ma bucur ca a simtit , ca a inteles , dar a inteles cu totul gresit . Ea din pacate a inteles ca o insel . Le ţinea pe ale ei , am incercat sa ii explic , i-am explicat , dar degeaba . Imi reprosa ca atunci cand incercam sa vorbim amandoi , eu tot timpul zambeam si o priveam cu o privire calda (doar era femeia vietii mele ). Zambetul pentru ea insemna "ascunderea adevarului" iar privirea calda "privirea vinovata" , ceea ce nu stie ea este ca zambeam pentru simplul fapt ca ea era motivul , tot timpul zambeam cand era in preajma mea , dar ea era oarba sa vada asta , iar privirea calda , era privire sincera , o priveam cu ochii sufletului , in ea vedeam totul . Dupa cateva discutii totul o luase de capat , totul era la normal , eram iar noi pana intr-o zi de joi cand din nou relatia noastra era la "duel" . In dimineata acelei zile totul a fost perfect , ea era la Bucuresti,eu la Calarasi , asteptam amandoi timpul sa treaca , sa ne vedem , sa ne impartasim iubirea . In acea seara totul s-a schimbat radical , o priveam in ochi si avea aceeasi privire, dar vorbele ei ma atinsesera adanc , imi daduse lacrimile pana in adancul sufletului . Din acea seara orgoliul si ambitia a invins , ajuseseram doi straini cu amintiri comune(doar pentru ea) . A doua zi, Vineri, a fost ultimatumul pentru dragostea noastra , mai ales pentru mine . Am gresit fata de ea , fata de noi , dar nu trebuia sa se intample asa , orgoliul si ambitia nu trebuia sa ne strice dragostea. Ne-am promis ca nu ne parasim , ca nu renuntam la noi , dar in fata ambitiei , promisiunea ramane o minciuna nevinovata . Dragostea v-a castiga in fata Ambitiei , atunci cand vorbele sunt spuse cu adevarat din suflet , isi vor lasa amprenta .
Ar trebuii sa ne mai gandim si la sufletul nostru din cand in cand , pe tine te satisfaci , dar oare pe el?
