Campionii

Rădăcini

Nu strică niște critici sau păreri. Ideile sunt de asemenea bine venite, că nu mă omoară un comentariu. :)

,,An de an, am tot așteptat să se întâmple asta. La fiecare început de an, îmi spuneam : acum se va întâmpla. Insă, de fiecare dată, o parte din mine spera să nu se mai întâmple, pentru că îmi doream să evadez mai întâi, să mă alătut lumii aceleia, ca să iau parte la marele atac. Nu voiam să înceapă fără mine."

Poate că visele se îndeplinesc. Poate că fiecare cuvânt ce ne sapă mintea este adevărat. Ar putea cineva să cunoască ghimpii ce împiedică gândirea să găsească originile cursului întâmplărilor? Da! Ar putea! Asta dacă soluţia ar fi magia.

După ce copiii strigă cele două cuvinte, chiar după ce trupurile lor funcţionau după legile magiei, se văd în faţa unui om. Ceea ce îi înconjoară este numai lumina și aerul vibrând din ce în ce mai încet, mirându-se că pot merge.

Omul e un vrăjitor pe care și-au dorit să îl întâlnească mulţi. Asdad, un vrăjitor despre care copiii de la mănăstirea în care crescuse cei doi au auzit cum că ar putea creea demoni, santinele și creaturi neîntâlnite și nebănuite, cel care controla cândva creaturile căzute din alte lumi.

-Bine aţi venit în Bietane, locul fără timp. Veţi sta o vreme aici. Trebuie să știţi anumite lucruri.

-Ce e locul ăsta? Ce vrei de la noi? spuse băiatul cu o oarecare neîncredere.

După ce se plimbă în cerc de câteva ori, trage aer în piept și expiră gemând, ca și cum nu știe ce a fost în mintea lui când i-a adus pe copii acolo, cu el.

-V-am salvat forţat. V-am îndrumat forţat. V-am păstrat uniţi când eraţi mici ca să vă am și acum la fel. Dar v-am adus aici cu o intenţie importantă.

-Cine? Noi? Ai știut cine suntem?

-Da! se răsti la cei doi. Și doar pentru că voi sunteţi mai diferiţi. Și trebuie să vă feresc de lume cât va fi nevoie.

Cei doi copiii aveau ceva în comun. Magie din același sânge. Un pact fără de știinţă. Dacă Asdad nu i-ar fi supravegheat de-a lungul vieţii lor, și dacă unul dintre ei păţea ceva, acel ceva se transmitea din cauza legământului către celălalt, astfel știind că ceva nu e în regulă. Din ierarhia spiritelor nu se știe mare lucru, doar că ele ne dau nouă anumite energii, și că eneria unui pact era foarte aproape de inimă, adică cei ce au un pact cu tizul lor tind să îl preţuiască și să îl înţeleagă fără a depune vreun efort în acest scop.

-La nașterea voastră părinţii v-au abandonat iar mie mi s-a ivit o scăpare din neliniște. Vedeţi voi...forţele nevăzute sunt aceleași. Nu există bine și rău, singurul lucru ce le diferă este sentimentul ce creează sau atrage acea energie. Ură și furie sau iubire și dreptate. Acum nu zic că una e albă și alta e neagră. Dimpotrivă. Ele, forţele nevăzute de care oamenii obișnuiţi se tem, urmăresc același scop. Și pare a fi unul ce va aduce un gram de echilibru în plus la cursul întâmplărilor. Adevărat este că viitorul ţi-l scrii singur dar aici intervin eu care vreau să schimb viitorul ce l-am scris.

-Adică să ne salvezi, ceea ce tocmai ai făcut, zise Sooji nerăbdătoare. Acum dăne drumul.

-Tocmai aici e problema! Vă reamintesc că eu v-am salvat pentru că am considerat această ocazie, scăparea mea. Energiile de care vă ziceam s-au dezechilibrat într-un fel. Aceste forţel pot distruge tot ce există, inclusiv noi iar pentru prima dată mi-e teamă pentru muritori. Voi aveţi niște suflete ce pot găzdui energie, poate chiar să o transforme în magie materială. Voi trebuie să jucaţi un joc care nu e voie să îl pierdeţi. Problema stă în felul următor : portalele creeate de mine pentru a ţine departe marea majoritate a demonilor au o slăbiciune. Pot fi deschise din afară, de aici de pe lumea asta. Două portale se vor deschide printr-un ritual ce va fi ţinut la a patra eclipsă care va fi peste vreo doisprezece ani. Până atunci nu rămâne decât să vă pregătesc să le închideţi din interior și să le ascundeţi.