Heii, mă numesc Cristina, am 16 ani, parul roșu și lung și ochii de un negru ca tăciunele, am o familie fericita, pe mama o cheamă Miriam și pe tata Andrei. Din păcate trebuie sa ma trezesc devreme deoarece o sa plec din Japonia înapoi în România, din cate am înțeles de la mami acolo m-am născut, dar niciodată nu mi-a povestit când ma născut, a zis ca o sa aflu la momentul potrivit..hmm..ciudat.. Oricum o sa îmi las toți prieteni de aici..o sa îmi fie dor de ei.. Mai ales de el..hmm o sa aflați pe parcurs cine e..
În fine sa lăsăm viata mea la o parte și sa plec, deoarece o sa întârzii la avion.
După 6 ore..
În sfârșit în România.. Hmm îmi pare cunoscut locul..
Am ajuns acasă, o casă cu două etaje.. Ah am uitat sa uit mama e creatoare de moda în Japonia, iar tata este doctor...
În fine,mâine ma trezesc de vreme ca sa ma mai plimb prin oraș sa îl cunosc..
Dimineață veni repede soarele soarelui își făcu prezenta la mine în camera trezindu-mă din somn.. Hmm m-am dus sa îmi fac siesta de dimineață.. Dupa m-am dus în dulap sa vad cu ce ma îmbrac..
Îmi iau o pereche de blugi negri, un tricou alb și o cămașă și telefonul, bani și căștile și am plecat..mergând pe strada, mai bine zis pe lângă o fântână mare, am observat o banca foarte cunoscuta mie..de unde dracu o cunosc, nu am fost în viata mea pe aici.. Ma uit la ea și pe ea vad doua fete una cu paru mai scurt și una mai lung, aia cu parul scurt semăna cu mine.. Ce dracu.. De ce îmi par cunoscute..fata cu parul lung plângea, de ce? Și după asta au început sa se alerge prin fata fântâni, de ce dracu îmi par cunoscute, și de ce le vad doar eu, și ceilalți nu le vad? Hmm..
Mai bine plec de aici, am început sa am vedeni.. Hmm.. Mergând asa au trecut doi băieții pe lângă mine și se uitau ciudat la mine, hmm și ei îmi par foarte cunoscuți..hâ.. Ăla mai deschis la culoare, ce celalalt e mai negru nu ma comandați..Off, iar îmi apar scene în cap.. Si nu știu cine sunt.. Vreau acasă nu mai pot.. Ma doare capu.. Când deodată...
