Fulgi De Zăpadă - PAUZA

3. Veverița buclucașă

Dedicată DianaElli

  New York este un oraș superb. Am ajuns la această concluzie când am părăsit aeroportul și Troy mi-a făcut turul L.A-ului. Un oraș mare, plin și gălăgios. Totuși nu prea am putut admira peisajul deoarece sunt foarte obosită din cauza zborului.   
  Și cu astea mi-am adus aminte de bunica. Offf.. deja mie dor de ea. O s-o sun când ajung la apartamentul Angelei și a lui Troy. Nu știu ce o să fac după, presupun că o să îmi caut de lucru. La un moment dat o să mă mut și din apartamentul Angelei. Adică nu pot sta într-un apartament cu doi îndrăgostiți. Ei au nevoie de intimitate și liniște, nu de a treia roată la căruță. Momentan nu am de ales, sunt nevoită să fac asta.Sunt foarte obosită iar peisajul nu mă mai atrag, poate și din cauza fusului orar, aici ceasul indică 18:38 iar acum în Italia ar fi 2 noaptea. Încet, încet somnul ma furat.

- Pe bune acum, Sof din tot ce ți-am povestit cât ai auzit? mă zgâlțâie Troy exasperat când oprește mașina.

- Stai că m-am trezit! Păi am rămas la partea cu New York este un oraș, îmi frec eu ochii obosită.

- Adică nimic, zice enervat.

- Las-o iubitule că e obosită, îi pune Angela mâna pe umăr și îl sărută pe obraz.

- Dar la petrecerea de plecare a ta a stat trează 24 ore numai ca săi vadă pe Maroon 5, mormăie când îmi scoate bagajul din mașină.

- Pe atunci erau trupa mea preferată, zic în apărarea mea.

  Când am coborât jos din mașină în parcarea blocului, care apropo are în jur de 40 de etaje, am zis că mor. Eram toată amorțită de putea trece și trenul peste mine că nu aș fi simțit nimic. Am strâmbat puțin din nas la acest gând.

- Hai sus! Noi stăm la etajul 27, mă ia Angela de după umeri.

  Am zâmbit la această afirmație deoarece m-am gândit de câte ori o să urc și o să cobor scările. Îmi place să fac sport, ce pot să spun.

- Pe mine cine mă ajută cu bagajele? strigă Troy în urma noastră.

- Este doar o valiză, te descurci iubi, zice Angela și îmi deschide ușa blocului.

  Troy pufnește dezaprobator înainte ca noi să închidem ușa. Merg împleticită în urma Angelei până la lifturi. Ele se deschid automat cu un sunet obișnuit. Am intrat în lift și Angela a apăsat butonul roșu pe care scria 27. Când am ajuns sus ușile sau deschis și au lăsat la iveală un hol lung cu ficuși mari și verzi. Am pășit în hol iar pe jos era un covor roșu și pufos.

- Pe aici, mă trage Angela pe un hol lung din stânga după care bagă cheia în a doua ușă pe dreapta,bun venit în umila noastră casă, Sofia! îmi deschide ușa și mă lasă să intru prima în apartament.

  I-am zâmbit timid și am intrat rămânând uimită. Auzi la ea umila noastră casă. Am înaintat puțin în hol și m-am uitat prin jur și totul era wow.

- Hai să îți fac turul casei! îmi spune Angela amuzată de expresia feței mele. Aici este holul, îmi dau ochii peste cap, iar aici este sufrageria.

  Sufrageria era chiar frumoasă. Avea o plasmă LCD mare pe perete cu un copăcel de portocal într-un colț iar un ficus în celălalt. O canapea maro,la rotund și pufoasă cu o măsuță din lemn de trandafir în față. Pereți erau portocali și cu diferite tablouri viu colorate. Podeaua era dintr-un parchet laminat cu un covor verde.

- Foarte frumos aranjat, zic eu dând din cap.

- Mulțumesc, doar eu am aranjat, zice rânjind prostește. Iar ușa din stânga este bucătăria, urmează-mă.