Chapter two

37 5 1
                                    

Simteam cum adrenalina imi pulsa in vene.Simteam cum inima isi accelereaza bataiile pe secunda ce trece.Am stans mana lui Jacob mai tare inainte sa pic la pamant.

Mi-am fluturat genele lungi de cateva ori inainte sa imi deschid ochii.Eram intinsa pe jos,iar acum observam cerul.Acesta nu era senin,era aproape negru la culoare,in ciuda faptului ca nu era noapte si ca lumina zilei era prezenta.M-am ridicat de pe jos vazandu-l pe Jacob stand in fata mea si razand.

-Ce e asa amuzant?am intrebat confuza.

-T-tu ..cand ai...picat!spune el sacadat printre rasete.

Mi-am dat ochii peste cap.Am aruncat o privire in jur.Totul era schimbat.Nu mai era in fata casei mele,acum eram intr-un fel de piata.?
Erau o grămada de...Nici nu stiu ce sunt ei.Jacob a luat-o inainte iar eu in spatele lui.Aratau ca niste monstrii
-Mi-e frica!ii spun lui Jacob iar mai apoi il iau de mana.
In acel moment el a tresărit.Ii puteam auzi bătăile inimi care erau tot mai rapide.
-Sunt aici,e ok,vei fi in siguranță!

-Ce sunt ei?

-Acele povesti despre vampiri,Varcolaci,vrăjitoare si chiar hibrizi,toate erau adevărate Lilly.Ei sunt ceea ce toată lumea crede ca nu exista.

-Unde am ajuns Jacob?

-Asta este o lume paralela cu cea in care tu trăiești.Aseara,cand te-ai intalnit cu bunica ta,nu a fost un vis,ai ajuns aici.

-Asta nu e posibil!spun foarte agitata.

-Tu chiar nu iti mai amintești?

-Ce anume sa imi amintesc?

-Acum cati ani a murit mama ta?

-De unde Sti ca mama a murit?

-Cand mori intr-o lume normala,sufletul tau vine aici,in lumea paralela.

-Deci,mama mea e aici?Si trăiește?spun entuziasmata.

Nu pot sa cred.Mama chiar este aici,ea mai traieste.Am trait 6 ani in care credeam ca ea este moarta,iar acum Jacob imi spune ca e posibil ca ea sa mai fie aici.

-Ea..ea a murit acum 6 ani.spun incet,incepand sa clipesc repetat doar pentru a alunga lacrimile care isi faceau aparitia in ochii mei.

-Hei,nu plange!spune Jacob in timp ce s-a apropriat de mine.

A vrut sa ma imbratiseze,dar s-a oprit.A privit peste umar si apoi a spus:

-Haide,ar trebui sa mergem.

Am aprobat iar apoi ne-am continuat drumul.Tot felul de persoane ciudate se aflau aici.Pentru cateva secunde privirea mi-a fost atinta pe un baietel care plangea.Am fost cat pe ce sa ma duc la el si sa il intreb ce a patit,dar mana puternica lui Jacob a prins-o pe a mea.

-Nu o fa.a spus el pe un ton autoritar.

-De ce nu?Uita-te la el!Plange..spun incercand sa ma eliberez din stransoarea lui.Si-a scos din spatele blugiilor negrii pe care ii purta o perecge de ochelari.M-am incruntat confuza.Mi-a pus ochelarii spunand:

-Acesti ochelari iti arata cum sunt lucrurile de aici cu adevarat.Uita-te acum la el.spune iar eu imi intorc privirea spre baietel.

Am ramas surprinsa sa vad,ca acum nu mai era un baietel care plange,ci un barbat cu piele rosie ca arsa,si cu doua coarne negre care ii ieseau din frunte.Mi-am ridicat ochelarii de pe ochi,acum vazand din nou baietelul care plangea.I-am asezat din nou pe ochi si am vazut barbatul cu coarne.

-Wow.am susotit surprinsa

-Aici,nimic nu e ceea ce pare.Nu trebuie sa ai incredere in nimeni.spune Jacob fara o urma de emotie

-De unde stiu ca in tine pot avea incredere?am intrebat curioasa.

Si el putea fii doar un monstru care isi cauta iubita.Acesta nu a spus nimic,doar ranjit si si-a continuat drumul.L-am lasat fara replica se pare.

-Si tu esti un monstru?m-am auzit intreband

-Toate la timpul lor,Lilly.spune Jacob ranjind amuzat.
Raman pe loc.Jacob se opreste si se uita la mine.

-Haide Lilly.Trebuie sa ne grăbim daca vrei sa ajungi la mama ta.spune acesta bătând din picior
Eu,ma uitam in sec.Vazusem ceva ce nu credeam ca voi vedea vreodata.

-E-e-e-e
-Cine Lilly?Respira,expira
Înghit in sec

-Mama

Acesta se uita nedumerit.Il trag langa mine ca sa poată vedea.Era,chiar mama.Statea langa niste oameni,presupun care erau legati.I-am cerut ochelarii lui Jacob si se pare ca,chiar asta sunt.A luat un cuțit si la fiecare in parte l-a băgat in inima si apoi le-a tăiat gâtul.

In urmatoare secunda am aruncat ochelarii pe jos si am început sa fug.
Lacrimile isi fac prezenta.In spatele meu se auzea Jacob care tipa.Am ajuns intr-un loc in care Monștrii nu purtau masti si se arătau chiar asa cum sunt ei.Pielea mi se face de găina si respiratia tot mai sacadata cand unul dintre ei vine spre mine
-Hey,Jhon!Uite ce avem aici!striga acesta.
In a 2 secunda vine mai un monstru si mai unul si mai unul si mai unul pana se fac 15 Monștrii.Fac un cerc eu stand in mijloc.Incerc sa ies dar nu reusesc.Unul reusi sa ma prindă si atunci spune
-Va fi minunat...


Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 16, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

The Parallel WorldUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum