Capitolul 1

118 11 4
                                    

Iesisem din baie si faceam headbang  ca sa imi usuc parul lung si saten. Dupa ce am terminat cu nebunia mea, m-am asezat in pat si am dat play la o piesa random ce mi-a aparut pe youtube. "Master Of Puppets" de la Metallica rasuna din boxele de pe birou. Camera mea mov deschis se pare ca nu contribuie cu genul de muzica pe care il ascult, dar posterele dezlipite cu Slayer, Behemoth, Bucovina si multe altele imi aduc aminte intotdeauna de pasiunea mea pentru muzica metal.

Ma uitam plictisita pe facebook si observ ca am primit o notificare de la trupa mea de suflet Coma, care se pare ca o sa sustina un concert in aer liber in Cismigiu.Ii trimit repede un mesaj lui Sergiu, iar el imi raspunde cu aceeasi ironie. Totusi reusesc sa-l conving sa vina cu Alex in parc.

Coma era trupa mea preferata din aprilie, pentru ca abia atunci aflasem de ea prin intermediul unui festival de muzica alternativa. Ascult cam orice trupa pe care am auzit-o la un festival,  asa ca iata-ma aici, asteptand sa plec la al doilea concert cu ei de anul acesta.

Ma grabesc la gramada de tricouri adunate in 5 ani si imi aleg unul cu Cannibal Corpse. Imi trag repede pe mine o pereche de blugi negrii si imi iau bocancii de langa usa.

[...]

Ma uit la telefon si vad ca e ceasul 19:00, iar nebunii mei tot nu au venit. M-am dus sa-mi cumpar o bere si m-am asezat pe jos in fata scenei. In stanga mea se afla chiar chitaristul, asa ca m-am ridicat si am facut o poza cu el pe care ulterior am postat-o pe Instagram.  

Cum au urcat pe scena au aparut Sergiu si Alex. Concertul a fost acustic, dar chiar si asa ne-am distrat o gramada. Toti cantam impreuna cu solistul si ne-am minunat cand am auzit acordurile de la "Canta-mi povestea",deoarece  n-au mai cantat-o la vreun concert de aproape un an. 

[..]

Dupa statul la coada sa facem poze cu trupa si sa luam autografe, am plecat acasa. Cu ochii putin obositi m-am uitat la telefon. Arata ora 11 seara. Inca era multa lume pe strada, asa ca nu imi era frica ca o sa se ia cineva de mine. Nu ma judecati. Nu-mi plac oamenii necunoscuti, toti arata dubios.

Cum am ajuns la mine in camera m-am trantit in pat si m-am trezit abia ziua urmatoare la 10. Voiam sa dorm mai mult dar se pare ca primisem un mesaj pe Facebook. Defapt o cerere de prietenie si un mesaj. Un tip care a fost si el aseara. 

"Hey"

"Hey si tie" am scris in graba.

"Stiu ca nu ne cunoastem, dar am vazut poza ta cu Dan Costea si mi-am dat seama ca ai fost aseara la concert."

"Da.. si.. ", eram cam plictisita de mesaje de genul.

"Pari draguta si mi-ar fi placut sa ne cunoastem "

"Ok.."

Si dupa am inchis telefonul. 

(Toti baietii gandesc la fel. Ei chiar cred ca daca imi spun ca sunt draguta, o sa cad la ei imbrate? Niciodata.)



In mine soaptaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum