If Only

Spitalul-locul groazei

Suntem pe drum spre spital. Adam încă respira. Tay a stat lângă el tot drumul.
Direct ce am ajuns, Adam a intrat în sala de operație. Toti eram foarte îngrijorați. Jack este și el internat,deoarece a fost împușcat în mâna cu un glonț care are otravă. Harry e foarte atent la detalii. Si-a luat talpasita.
După câteva ore....
D: Ati avut mare noroc ca l-ati adus la timp. Glonțul acela a trecut fix pe lângă inimă. Acum doarme. Se reabilitează.
T: Putem să mergem să îl vedem?
D: Câte unul,pe rând,să nu îl obosiți prea tare.
Mai întâi a mers Tay,care nu a stat prea mult, apoi a mers Anna,care i-a adus un urs uriaș de plus,și apoi au mers restul. Acum e rândul meu.
M: Hei,amice...sper să te faci bine...tu ești tare și trebuie să lupți,nu poti lăsa atat de usor totul în urma....și îți sunt super recunoscătoare pentru tot ce ai făcut ca să îmi fie mie bine, de câte ori m-ai ajutat să aleg calea cea bună, de câte ori mi-ai oferit un umăr pe care să plâng,și încercai să mă înveselești, și de multe ori reușeai, și toate tâmpeniile pe care le-am făcut împreună pe parcursul acestor ani minunati...să nu pleci, să rămâi aici. Te iubesc mult,bro. Și mă apropii de el. Dintr-o dată ,încep să țiuie aparatele. Mă duc să chem doctorul. A avut un atac de cord.
D: Mă gândeam ca a scapat prea usor....a intrat în comă indusă..ar fi un miracol daca s-ar trezi.
Taylor începe să plângă, căzând pe jos. Merg repede la ea să o îmbrățișez,și îi zic să fie tare,ca totul va fi bine. Eliza este,la fel,intr-o stare la fel de proastă,fiindcă ei 2 se cunosc de la 11 luni, și au prea multe amintiri,care nu merită să se ducă pe apă sâmbetei. Mike vine la ea și o îmbrățișează, luand-o afară să ia o gură de aer. Asta fac și eu cu Tay,care este foarte sensibilă referitor la membrii familiei sale.
T: Ce mă fac eu fără el?? E baza mea, pe cât de prost este, îmi e frate și îl iubesc mai mult decât orice. Nu aș putea suporta ideea ca e mort, ca nu mai am la cine să tip în fiecare zi să își strângă hainele și să îmi facă curat în cameră, ca nu mai am pe cineva cu care vorbeam despre ORICE subiect,cu care împărțeam totul, cu care mă cert în fiecare zi și căruia iki fac farsfarse, și nu se supara pe mine, ci mi-o plătește înapoi. E cel mai tare frate din cati au existat...și îi curge o lăcrima pe obraz
M: o îmbrățișez. Tay,știi ca nu se va întâmpla asta . Adam e puternic și se va trezi cat mai curând posibil.

Au trecut 3 luni. Adam tot este în comă în spital, iar noi mergem în fiecare zi să îl vizitam, doctorul zice ca e bine să vorbim cu el,să audă ca nu este singur, iar în fiecare seara unul dintre noi a stat cu el.
Toți suntem foarte tresati, am sărbătorit Craciunul și Revelionul in spital, nu ca aș fi avut chef să sărbătoresc....nu am mai zâmbit de mult,iar dacă o fac, este un zâmbet mare și fals. Toți suntem triști, și ne gândim la ce este mai rău.
Ies afară pe balcon,iar Jack vine după mine.
J: Cum te mai simți,referitor la ce s-a întâmplat??
M: GROAZNIC. Tu nu vezi ce se întâmplă în jur? Adam mai are puțin și moare, tu ai avut mâna în ghips, eu am rămas cu sechele, mai rău de atât nu se putea.
J: Totul va fi bine. Se va repara totul de la sine. Îți promit.
M: Nici tu nu crezi ce zici. Doar mă amăgești,și îmi dai impresia asta, ca totul va fi bine. După câte s-au întâmplat , NIMIC nu va mai fi la fel. Vom trăi toti cu acea spaimă în suflet cum ca oricând poate veni cineva care vrea să ne facă viața un calvar. Ne va fi de 2 ori mai multa frică de moarte și de consecințele faptelor noastre. Daca Adam va muri, niciodată nu vom mai avea acel zambet curat, adevărat, simplu,care totuși te face mereu să te simți mai bine. Niciodată nu vom mai trăi viata din plin cum am făcut-o până acum. Niciodată nu ne vom mai simți toți ,împreună , la fel de bine, ci vom simti nevoia ori să ne îndepărtăm,ori să ne apropriem cum nu am mai facut-o vreodată,să fim uniti. Niciodată nu știi în cine sa ai incredere și cine te va trăda la primul pas. Poate vom reuși,după mulți ani, să readucem toate acele stări de bine,dar va fi prea târziu. Vor fi trecut o mulțime de ani pe lângă noi, iar noi nu vom avea ce face ca să îi aducem înapoi. De asta viata e atât de grea. De ce viata ne pune la atâtea incercari? De ce ne lasa,pur și simplu, să trăim clipa, dar nu ne avertizeaza asupra consecințelor ce vor urma? De ce, niciodată totul nu poate să decurgă PERFECT, ci ,mereu ,trebuie să întâmpinăm obstacole,pe care trebuie să le învingem singuri? De ce? Îți zic eu. Pentru ca asta-i viața. UN MARE CALVAR. nu apuc să termin de spus, ca mă întrerupe Jackson
J: Pe care îl putem înfrunta IMPREUNA. si ma ia de mana.Nimeni nu e singur. Îți promit ca totul va fi ca înainte, ca o vei vedea din nou pe acea Maria cu zâmbetul mereu pe buze, care înfrunta orice cu capul sus, iubirea mea,care este o luptatoare,și luptă pentru toți.
M: Alături de tine, logic ca pot înfrânge ORICE. Dacă ești tu,eu de altceva nu mai am nevoie. și mă îmbrățișează strâns,soptindu-mi
"Fii tare,fiindca știu ca poti."
Ne intoarcem înăuntru,iar toți sunt alarmati. Un asistent duce în cadavru în sala lui Adam. Tay mai are puțin și leșina. Se repede spre targă, și striga
T: NU SE POATE!! LASATI-MA SA IL VAD!! zice cu lacrimi în ochi.
Doctorul vine spre noi și zice
D: Copii, calmati-va , acela nu este Adam. Îl transferam pe Adam în alt salon, fiindcă acolo se afla o aparatură mult mai nouă. Acest om, se afla în acea sală și avea un caz mult mai grav decât al prietenului vostru, dar , din păcate, a pierdut lupta cu viața. Și vrem să îl mutam pe Adam acolo pentru a mai avea o sansa la viață. Deocamdată,starea lui ste bună,dar fără noutăți. Doarme. Organismul sau luptă, dar îi trebuie un impuls pentru a se trezi. Mă scuzați. și îl duce pe Adam în acea sală.
Toți răsuflam ușurați,numai ca nu știm la ce se referă prin acel "impuls". Deodata, vine cineva pe la spatele meu și mă îmbrățișează
Lavinia: Salut, verișoara!! Ti-am lipsit,nu? Hei,ce e cu atmosfera asta de mortăciune? Și ii povestesc totul. Nu de poate!! VREAU SA IL VAD!! merge în sala,și sta toată ziua acolo. E foarte atașată de el din câte văd. E adevărat ca mi-a mai vorbit în repetare rânduri despre el, și el mi-a vorbit despre ea. Poate se leagă ceva...acum Adam ar mai avea un motiv să lupte. Păcat ca nu vede asta....dar presupun ca o aude. Poate va reacționa,intr-un fel sau altul.

Adam's mind.
Habar n-am unde mă aflu. Ce e cu pajiștea asta? Îi strig pe toti. Nimeni nu mă aude. Vad o siluetă care se apropie de mine
A: Lav, ce cauti aici? Unde ne aflăm?
L: Aceasta este mintea ta. Adam,tu ești acum în comă. Organismul tău luptă. Asta trebuie să faci și tu. Taylor e distrusă. Maria la fel. Și eu. De 3 luni tu nu ai mai dat un "semn de viață" . În aceste 3 luni prietenii si familia ta si-au petrecut zilele în spital,fiind aproape de tine. Nu poți să pleci pur și simplu, și să leși O GRAMADA de suflete distruse în urma. Te rog,fă ceea ce e bine și rămâi. și se îndepărtează.
A: Lavinia, stai!!! Ce trebuie să fac ca să raman?!
L: Să lupți!!
Totul este în ceată. Vad o lumină albă. NU!! Eu am controlul asupra vieții mele, și DECID să rămân!!

Lav's mind.
Îl țin strâns de mâna pe Adam. O lacrima imi cade pe obraz, urmand sa cada pe mâna lui. Dintr-o dată,începe să mă țină strâns de mâna. Se trezește.
A: Ce se întâmplă , unde mă aflu??
L: Nu-mi vine să cred ca ești bine!! Cum te simți??
A: Bine,cred.anunta-i și pe restul ca sunt bine.
Mă duc să chem doctorul. Toți au stat cu el , l-au îmbrățișat, l-au făcut să se simtă bine. Sunt foarte legați copiii ăștia între ei. Adam mă cheamă lângă el, și îmi zice
A: Datorită tie am luptat. Tu ai apărut în mintea mea și mi-ai zis tot ce se întâmplă și m-ai ambiționat,mi-ai arătat ca am controlul DEPLIN asupra soartei mele. și mă îmbrățișează.

Am învățat din tot ce ni s-a întâmplat până acum ca alegerile pe care le faci îți aparțin și tot acestea te schimba, am învățat ca niciodată nu ești singur , ca ai face orice pentru unele persoane,doar ca să le vezi lângă tine, ca e ușor să mori, dar greu să trăiești ,ca viata este o luptă și ești supus la diferite probe pentru a pierde sau a câștiga ceva, ori o persoană, ori o decizie care îți va schimba radical viața.

The end.