4

0 0 0
                                    

Lunile au trecut pe nesimtite. Am ajuns in luna aprilie si eu simt din ce in ce mai tare sfarsitul a tot ce se intampla. O sa fie asa gol liceul fara ei...
Sunt cu Mia pe hol (evident) si il vad pe James in fata clasei lor. Ma duc fericita spre el. Nu l-am vazut tot weekendul si abia astept sa il iau in brate.
James sta cu spatele la hol asa ca il iau prin surprindere. Il imbratisez, dar el nu se intoarce. O colega din fata lui ii spune ca am venit, dar el nu reactioneaza cu nimic. Ma dau in spate si il strig si se intoarce. Afiseaza un zambet ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si vine si ma ia in brate, dar eua dau inapoi. Surprins de gestul meu, are o pivire nesigura.
-Ce s-a intamplat?ma intreaba.
-Tu sa imi spui.
Dar el nu imi raspunde.
-Serios? Am venit la tine si tu nu ma bagi in seama, nu ca ar fi prima oara in lun aceasta, si acum vii la mine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. La mesaje imi raspunzi putin, spre deloc si nu inteleg ce ti-am facut. Te-am suparat cu ceva? si cand am rostit intrebarea am sesizat cum vocea a devenit din aspra, nesigura pe ea si trista. Nu voiam sa stie cat de mult ma durea ca se indeparta de mine, dar de data asta vocea m-a tradat.
Nu imi raspunde si ma ia in brate. Cat de mult vreau sa il resping, nu pot. Chiar vreau sa fiu la el in brate, acolo este locul unde ma simt cel bine.
                                 

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 18, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Personajul PrincipalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum