Prima întâlnire

284 8 6
                                    


M-am trezit cu ajutorul alarmei de la telefon. Buimacă mă împiedic de propiile picioare și cad in mijlocul camerei. Căzătura nu fu atât de violentă, căzusem pe covorul meu pufos. Mă ridic și încep să-mi fac obiceiul de zi cu zi. Prima zi de liceu într-o altă țară, oraș nou, oameni străini. După vreo câteva minute bune de nedumerire cu ce să mă îmbrac, imi iau o pereche de blugi negri și un tricou simplu gri. Peste el imi iau in grabă puloverul de pe umeraș, coborând valvârtej scările.

O voce familiară se aude în fundal:

-Bună dimineața, draga mea rază de soare!

-Bună dimineața și ție tati.

Mă arunc în fața frigiderului si încep să mușc dintr-o felie de pizza rămasă de la cină.

-Emoții, așa-i?

-Puține, spun cu o jumătate de gură.

- Nu-ți face griji, totul o să vină de la sine. O să te acomodezi repede.

- Asta sper și eu, îi răspund și iau o gură dintr-un pahar de lapte. La cât ajungi acasă?

- Pe la 17.00 sau 18.00 dacă este aglomerat.

- Ok, ne vedem diseară, îi spun îndreptându-mã spre ușă.

- Nu crezi c-ai uitat ceva, imi schițeaza un zâmbet cu o urmă de amuzament.

- A da, și-l îmbrățișez.

-Ei bine și asta dar să nu-ți uiți orarul și broșura liceului, imi răspunde cu un rânjet printre care se strecoară un mic zâmbet.

- A, mulțumesc, îi iau dosarul din mână si mă grăbesc spre ușă cu pași mari.

Ajung repede în fața unei porți rigide, imprejmuită de un gard asemănãtor gratiilor inchisorii, având mici floricele in josul acestuia. Intru cu un curaj chior și un tremurat se provoacă, fãcându-mi pielea de găină. Erau mulți elevi de vârsta mea la prima vedere, dar si mai mari, și-i simțeam cum fiecare mã aținteau cu privirea. Sentimente ciudate se arătau neîncetate, simțeam de parcă aș fi nu știu ce specimen extraterestru venit după o planetă îndepartată. Treceam jenată, voind să nu-i bag în seamă.

Și deodată mă opresc din mers, ajungând la o ușă uriașă din lemn de stejar pe care scria "Bun venit în liceu", pășesc și-o împing ușor.

- Bună, sunt nouă pe aici. Poți să-mi spui pe unde este biroul directoarei?

- Hei, mă salută un băiat destul de drãguț. Hai să te conduc eu, imi spune și se uită la mine vrând să-l urmez.

- Și deci, prima zi aici nu-i așa?

- Da. Sunt un pic emoționată.

- Cum te cheamă, mă întrebă fixându-și ochii pe mine.

- Bella Stone.

- Eu mă numesc Jake Blak. Ok Bella, ușa este la capătul holului pe dreapta.

- Îți mulțumesc, Jake!

- Ne mai vedem, spune urmând o gașcă de băieți.

Ajunsă în birou un fior imi străpunge venele :

Fall In Love With YouUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum