Fall In Love With You

Înfiripirea sentimentelor

 Un vis urât mă trezește, nemaiputând să adorm la loc. Mă uit nedumerită pe pereții camerei, având ochii roșii de somn. Sunt încă obosită dar nu știu de ce totul mă face să tresar din așternut. Sunt speriată de ce mi-i s-a arătat în vis.
Întorcându-mă pe o parte, continui să mă joc cu lumina lunii pline, ce-mi colorează pereții stinghieri de culoare mov. Mi-aș fi dorit să fie aici mama, să mă consoleze dar n-am prea avut-o. De când mă știu eram o bezmetică, învățasem să-mi port de grijă, nefiind nimeni prin preajmă. Mă gândesc în sec la fața blândă a lui Harry, la mâinile sale fine și înzestrate cu numeroasele tatuajele delicate.

Simt cum parfumul său, încă îmi dă târcoale în nări, lăsându-mi o liniște ce-mi relaxează corpul. Imi imaginez ce fel era dacă ar fi fost aici cu mine. Să pot să-l întreb despre el, să-l pot privi cum adoarme sau să-i simt din nou îmbrățișarea.

Cu greu orele au trecut și trebuia să mă scol din pat. Îmi fac un duș scurt și fierbinte, relaxându-mi mușchii, mă spăl repede pe dinți și ies în grabă înspre dulap. Astăzi am auzit că va fii mai cald și îmi i-au o pereche de blugi trei sferturi strâmți și o cămașa ușor transparentă, lăsându-mi maieul să iasă în evidență. Imi ascund cearcănele cu un strat de fond de ten și-mi dau genele cu rimel.

Cobor scările și nu-l văd pe tata la
parter. Zăresc dintr-o dată un bilețel pe frigider în care scria :

" Dulceață, a trebuit să merg mai repede la servici. Ne vedem diseară și te pup dulce".

Încep să molfăi dintr-o brioșă din bufet și iau o gură de cafea, rămasă cu siguranță de la tata.

Mă îndrept spre ieșire și ajung în curte unde îl găsesc pe Sam :

- Bună Sam, îl salut, sărind la gâtul lui.
Sam era mecanicul tatălui meu.

Îl cunosc de peste 11 ani. Este ca un al doilea tată pentru mine. Îmi amintesc când mă jucam în atelier și-mi strecura nesfârșitele explicații, pe când el repara mașini. Acum îmi dau seama de ce am luat așa de repede carnetul de conducere, neavând încă o mașină. Am stabilit acum un an ca să mai aștept puțin pentru că am tot timpul și pentru că vreau să prind mai multă experiență. Sunt o persoană calculată care vrea ca totul să-i iasă perfect.

  - Bella! Chiar tu ești, mă întreabă surprins.

  - Da, și încep să râd. Am rămas aceeași fetiță.

  - Ce domnișoară te-ai făcut!

  - Mulțumesc Sam.

  - Vrei să te duc eu la liceu?

  - Sigur! Chiar aș avea nevoie de transport. Este cam târziu, spun uitându-mă la ceasul de la telefon.

  - Urcă, îmi face semn la mașina de la poartă.

Aparent era un Range Rover de toată frumusețea. Sincer eu nu-mi doresc o mașină de fițe. Una mică îmi este deajuns.

  - Și ce te aduce în Londra, mă întreabă deschizând radioul în surdină.

  - Am decis să stau cu tata o vreme, mă uit pierdută pe geam.

  - Ce repede a trecut timpul!

  - Da. Parcă ieri era prima zi la gimnazială.

   - Am ajuns, mă trezește din amorțeală.

   - Mulțumesc Sam. Ne vedem diseară. Poate treci pe la cină, pregătesc pui la cuptor, râd și trântesc portiera.

   - Cu mare plăcere, imi răspunde, scoțând capul pe geam.

Merg grăbită spre dulap, scoțându-mi repede chimia, fugind spre laborator.