Fall In Love With You

Povestea amurgului

Simt cum mă sufoc. Căldura așertutului mă cufundă într-o amorțeală și mă mișc alene, zbătându-mă să scap din încolăcirea ce se formase în timpul somnului, foindu-mă cu siguranță toată noaptea. Soneria se aude afonă, ridicându-mă aprinzând lumina veiozei, și cad pe marginea patului frecându-mi ochii cu vârfurile degetelor, căscând și lăcrimând din când în gând. Încă mă gândesc la ce s-a întâmplat azi-noapte, suspinând și începând să plâng, năpustindu-mă violent pe parchet. Îmi dau geamantanul jos de pe dulap și-mi azvârlesc câteva perechi de blugi și bluze. Îmi strecor niște tricouri și cămașa de noapte, lundâ-mi de rezervă, o pereche de pijamale.

Pe moment eram așa de leșinată și pierdută că mă târasc înapoi în pat, adormind.

- Bell! Trezeștete, îmi șoptește tata, zdruncinându-mă ușor de umăr.

- Sunt trează, spun, tresărind și ridicându-mă speriată. Scuze tata, am făcut juma din bagaj dar eram moartă de oboseală și-am adormit din nou. Este târziu?

- Nu, nu este dar începe să te grăbești. Mă ocup eu de restul. Îți fac o cafea cu lapte să te trezești.

- Bine.

Mă îndrept spre baie și-mi spăl dinții, grăbită, aruncându-mi la întâmplare un odorizand și periuța în sertarul genții. Mă îmbrac cu un hanorac pufos cu glugă, niște blugi negrii și îmi trec un strat de fond de ten sub pleoape, dându-mă atent cu un pic de rimel. Părul suferă pentru că nu am mai apucat să-l pieptăn, prinzându-l într-un coc ciufuluit, coborând, cărându-mi geamantanul și un rucsac.

- Tati! Poți să mă ajuți un pic, îl strig și ridic obosită greutatea, lăsând-o pe o treaptă.

- Sigur, îmi sare în ajutor, alergând și îi predau bagajele, luându-le imediat.

Iau cana de cafea și mă așez preț pentru câteva minute la televizor, sorbind cât de repede pot fiecare picătură din piesa din porțelan. Are un gust plăcut, acoperind amărăciunea cafelei, îndulcită cu o lingură de miere de albine.

- Ești gata, mă întreabă tata, uitându-se încă o dată în spate. Ți-ai luat aparatul foto, periuța sau adidași?

- Da tati! Le-am luat pe toate, nu-ți face griji. Oricât de amețită aș fi fost azi-dimimeață, tot am rămas organizată.

- Frumoasa mea fiică, spune pupându-mă pe frunte. Ce m-aș face eu fără tine?

Așteptăm în curte, zgribuliți, vântul bătând lin, adierea fiind rece, îmi închid fermoarul de la geacă, stând cu mâinile încolăcite, pe scările pervazului.

Deodată se zărește o mașină neagră intactă, farurile accentuînd lumina felinarelor.

- Haideți, spune John coborând din mașină sfios, ajutându-l pe tata cu bagajele până la portbagaj. Bună Bella, mă salută și mă invită pe bancheta din spate a Ferariului.

Trag portiera și imaginea lui Harry îmi apare în față, el stând în cealaltă parte, uitându-se pe geam. Mă grăbesc să mă așez cât mai departe posibil, așteptând ca teroarea să înceapă.

- Hey, îmi spune, bolborosind sub palma sa interminabilă.

- Bună, îi răspund, așezându-mă mai bine, scoțându-mi căștile din geantă. În aceste momente doar muzica m-ar putea scăpa de durere și tânjeala după îmbrățișarea sa.

- Cum ați dormit azi-noapte, ne trezește tatăl sau la viață.

- Rău, spun mușcându-mi buza de jos. N-am putut adormi. Dar tu Harry cum ai dormit, îi zâmbesc fals, tatăl său uitându-se în oglinda retrovizoare.