Lost..??

Cap.#5

Toți colegii vin la mine , întrebându-ma chestii.
-Îți pasa macar de nota? intreaba Anne , uitandu-se ciudat la mine.
-Nu , e o amarata absenta.Serios acum. Hai ma plecati de aici.
Îmi pun căștile în urechi.Ascult 3 secunde.Și , deodata , la mine vine un baiat , oftand repede si grabit.
-Hey.Buna..Of..O ști pe , Denisse Low ?
-Da. De ce?
-Am o maaaare treaba cu ea.
-Eu sunt.
-Tu ? A scuze nu te-am cunoscut , Denisse.
-Ce vrei ?
-Pai , nu putem vorbi aici. Trebuie afara.
-Fie cum spui tu , si asa nu aveam ce face.
-Apropo sunt Dylan , spune el ridicând din sprancene si uitandu-se in fată.
-Stai ... Dylan?
-Da ?
-Tu ești cel care îmi scria mesaje?
-Da..Ca să pot vorbi cu tine..
-Tu știi ca mai enervat la culme cu "th-ul" tau?
-Eh..Da..Știu.
-Okay.Numai vorbim până afară.
-Fie.
Dupa 3 minute am ajuns.Dylan s-a pus pe banca.Dar eu nu..
-Stăi jos.
-Nu vreau.Spune odată.
-Okay..Pài sà începem..Tuu.. Mai ai un frate .
-Ce ?
-Da.Dar nu aici. Ăm..La sfârșitul lumii , unde sunt și părinții tai.
-Cum adică ?
-Păi.Tu nu esti un om normal.Tu ești,....un....demon. :(:(
-What ?
-Da . Fratele tau se numeste Marcus. Parintii tai , Justine și Ania Low , traiesc cu Marcus , dar tu ai fugit de la 4 luni , si matusa ta , Lanna , a stiut ca esti tu. De la 2 luni , un copil care e nascut de vrajitor de partea intunecata e demon.Daca erai nascută de un vrajitor pe partea luminată , erai înger , ca și mine.
-Și vrei sa te cred?
Și deodata Dylan imi ridica maneca bluzei si imi arata ca daca pune si mana lui peste a mea , nu merge sa se atinga , pentru ca suntem opuși.
-Acum mă crezi?
-70%
-Okay.Îți mai arat ceva. Uite , asta mi-a facut mama mea , pe mana (era un D cu o linie taiata pe el). Ca sa imi interzica sa stau langa tine.
-Te cred 99% .
-Cred ca matusa ta nu voia sa sti adevarul , noo?
-Da.Cam așa. Okay te cred 100% dar eu vreau sa imi vaad parintii.
-E 10:45 , avem timp.
-Chiar ma ajuti? Mama ta ti-a interzis.
-Dar nu ma poate vedea.
-Asa e. Auzi Dylan?
-Da?
-Mersi.Ești de treabă.
-Nu ai pentru ce.Esti frumoasa.
-Aw.Mersi.Nu pot fi rau cu tine , m-ai ajutat sa imi gasesc parinții.
-Mersi.Auzi? Nu stii sa folosesti aripile de demon , nu?
-Nuu..
-Okay.O sa te ajut eu. Cu aripile mele.
Cand si le-a desfacut , m-a apucat de mana si a zburat.. Aripile lui erau atat de albe , incat nu imi venea sa cred. Wow. Am crezut ca e o gluma. Dar nu , era adevarat . Sincer , imi cam place de el. Stai , nu nu imi place , chiar daca ma duce acasa la familie mama lui i-a interzis. "Mama nu e aici sa vada" . Pai atunci , imi poate place de el un stropișor. Cred ca e destul de gasca fiindca m-a ajutat. Altii cred ca nu ar fi facut-o. Dar le-am lasat pe Evie si pe Hanna asa. Le pot spune oare? Daca nu ma mai intorc inapoi ? Ce o sa fac fara ele. Sper ca am prieteni si acolo.

Heyy...Stiu ca e scurt (sau asa cred eu) dar ma dor degetele. Am scris si la o alta poveste , care o sa o public dupa ce o termin pe asta. Dar puteți trece cu un vot pe aici?
575 caractere_e