O tristețe-apăsătoare,
Mi-a pătruns astăzi în gând.
Simt că sufletul mă doare,
Deși n-are un motiv.
Nu știu cine să-nțeleagă,
Ce se-ntâmplă-n gândul meu.
Nostalgia mă apasă,
Și mi-e dor de ce-aveam ieri.
Dar, deodată, fără veste,
M-am trezit că n-am nimic;
Poate-aceasta e tristețea,
Care mi-a pătruns în gând.
Poate sufletul tânjește,
După dragostea de ieri;
Leagăn dulce de poveste
Sau poveste fără veri...
Nici eu nu știu unde-ajunge,
Gândul meu, necunoscut...
El străbate lumea toată,
Fiindcă eu nu am putut.
Gândul e hoinar, prin viață,
El mă duce unde vreau.
Fie noapte, dimineață,
Tot cu el în minte stau.
r
