Am pictat zarea cu ochii,
În culori dulci, pastelate
Și-am simțit durerea frunzii;
Verzi mai ieri, astăzi uscate.
M-am jucat cu-o rază tristă
Ce-a pierdut căldura toată
Și-am simțit că-i pesimistă;
Nu-ncălzea ca altădată.
Așteptam s-aud un cântec
Dinspre codrii cei zglobii,
Dar păsările acum trec;
Se tot duc, codrii-s pustii.
Toamna, fata dezmățată,
Mătură în urmă tot.
A lăsat zarea curată,
Ca și cum nimic n-a fost.