Experimentul LAZAR

Totul incepecu moarte

Totul incepe intr-o zi de 12 iulie, pe strazile insorite ale Maine-ului.

Oamenii se imputinau din cauza caldurii si se ascundeau in casele lor monotone si intunecate sperand ca  temperatura sa mai scada.Din pacate, sau, din fericire pentru Dumnezeu, Allan Lazar se afla afara, sub cerul gol de nori.Dumnezeu il privea dar el era prea orb ca sa isi dea seama.De cand cu accidentul tatalui sau acesta a devenit ateu si ura tot ce tine de religie.Se ascundea in fiecare zi in pivnita casei si practica taxidermia ferit de ochii parintilor.

Tot ce avea legatura cu el intra in sfera ciudatului.De la muzica pe care o asculta si pana la felul in care se imbraca, totul era strain celorlalti, totul era catalogat diferit.Si cum, fiind diferit inseamna in ochii tuturor a fi ciudat, el era cea mai ciudata persoana, cea mai straina de tot ce il inconjura.Cum ajungea acasa, cauta prin gradina animale moarte, ratoni, caini si le ducea in pivnita.Acolo era universul lui,  acolo devenea dumnezeul propriului joc inventat de el.Jocul de-a inviatul.E chiar simplu sa joci acest joc.Iti trebuie doar un manual de taxidermie si niste cobai pe care sa ii transformi in creatiile tale.Cu termina un nou exponat, cum simtea ca ceva in el crestea.

Se simtea in largul lui inconjurat de toate animalele impaiate, de toate acele suflete reintroduse in corpuri livide, opace dar , in acelasi timp si transparente.

Cum mergea el pe trotuar, zari in coltul ochilor o pata maronie pe sosea.Privi mai atent dar nu deslusi nimic.Se asigura ca nici o masina nu trecea si pleca sa arunce o privire.In mijlocul strazii.Parea a fi un morman de blana maronie.Cu cat se apropie mai tare observa si niste labute intinse, paralizate si un cap.Ii atinse burta cu piciorul apoi o multime de muste ii iesira pe gura.

Uite noul meu exponat.Cam murdar.Cam sifonat.

In spatele lui se auzi un motor iar apoi orbi.Fu proiectat cativa metri in fata .Gandurile i se sparsera in cioburi marunte.Capul greoi se lovi de trotuarul fierbinte si pentru ultima  oara deschise ochii.Intunericul disparuse si putu observa neantul din jurul sau.Nu era nimeni pe strada ca sa observe cum sufletul ii parasea trupul.Mintea ii zbura la toate animalele impaiate acasa.

Micul Henry, primul sau animal impaiat varsa o lacrima in subsolul casei sale.Chiar daca acest lucru era imposibil(un animal impaiat sa aiba gande lacrimare)Dumnezeu isi folosi magia si facuse si acest lucru.Macar atat sa ii daruiasca viitoarei sale jucarii.

In ultimele clipe pe care le petrecuse printre cei vii, Allan Lazar se gandise la Dumnezeu.Daca chiar acesta exista de ce nu il lasase in viata?El doar nu facuse nimic.Era , pur si simplu diferit.Ba chiar invia corpuri, le reda frumusetea asa cum face si Dumnezeu in fiecare zi.Numai ca creatiile sale erau mai lipsite de viata decat insusi raiul.

Spera ca si el sa fie inviat, dar mai tarziu avea sa regrete si sa se roage sa nu se fi gandit la asta niciodata.Fiindca, odata ce va fi inviat ar dori sa mai moara odata...