I am blindfolded \\ Frankie

0.001

- Vrei să luăm cina în seara asta?

L-am privit atent încă o dată pe cel ce se afla la câțiva metri de mine. Ochii îi avea întunecați, irisul lui fiind de o culoare apropiată de a tăciunelui. Fuma. Colțurile ochilor erau roșii și emana un miros acoperit prea mult de aftershave. 

- Nu. 

- Haide Eva. E a doua oară când mă refuzi... 

- Iar din această cauză tu te-ai apucat de fumat? 

Am atins marginea mesei, privindu-l cu fruntea încrețită.

- Eu nu... 

- Să nu aud scuze. E a treia oară când miroși prea tare a aftershave... Degetele îți sunt vizibil îngălbenite de la nicotină și e bine știut faptul că ai mințit ca să lipsești de la sport iar amândoi știm motivul. Crezi că mama ta nu m-a sunat să mă întrebe de anturajul tău? În ultimele seri nu ai mai luat masa cu ai tăi, deci scutește-mă... 

- Eva, a strigat. Ei bine eu... Chiar îți admir calitățile de detectiv. 

Râse scurt.

- Dar nu care cumva să ajungă acest fapt la urechile maică-mii, că altfel s-a terminat cu tine. 

- Simon, nu mă sperie amenințările tale. Mai bine nu mă mai invitai... Păcat de cafeaua irosită. 

M-am ridicat de la masă înainte să mai spună ceva și mi-am luat geanta și haina. Am ieșit în fugă afară luând drumul spre casă. Idioți. Peste tot dau numai de idioți. 

Săptămânile trecute mă invitase la o masă unul care bea. Alteori unul care se droga... Ei bine, eu... Eu îi pot citi pe oameni. Îmi dau imediat seama după semnele elementare dacă au un anumit viciu. Indeferent dacă îl practică rar, o dată la o lună sau două. E oribil ce oameni există pe planeta asta. Viața nu îți este dată ca să o irosești făcând prostii... 

- Hei ai grijă ! 

Am tresărit. O lumină orbitoare îmi inundase fața și un claxon asurzitor răsuna ca un ecou în mintea mea. Brațul îmi fusese apucat de o mână care mă trase până la trotuar. Când am putut vedea și simți iar clar, mi-am limpezit mintea și răspândit ceața din fața ochilor. 

- Tu... Cine.. Ăhm, scuze. Mulțumesc. 

Un zâmbet se așternu pe fața celui de lângă mine. Ochii îi avea limpezi și albaștrii. Părul îi stătea deranjat pe frunte iar mâinile le ținea încolăcite pe brațul meu.

Mi-am îndreptat ochii spre locul strânsorii, el dându-mi repede drumul. 

- Dacă aș fi știut că salvez o fată atât de frumoasă... aș fi tras mai cu grijă. 

Zâmbeam. Cuvintele îmi rămaseră înțepenite în minte, imediat ce auzisem cuvântul „frumoasă" spus la adresa mea. 

- Uite. Ma grăbesc, zise repede. 

- Da e ... e ok. Eva. 

- P..poftim? 

Vocea îi temura. Avea aceleași emoții ca și mine? 

- Morgan. Eva Morgan. 

- Ah da. Jason. Jason Barlet. 

- Mai vorbim. 

- Ok. 

- Ok. 

\\ primul capitol. nu le voi face lungi... dar sper ca nu sunt prea scurte. voi incerca sa ma axez pe actiunea din mintea cititorului si nu pe cuvintele in sine. cheers \\