Ea nu mai trecuse pe la cafeneaua mea de cateva zile. Ceva se intampla. Imi era dor sa o vad razand la glumele mele proaste. Stiam ca nu sunt amuzante, dar faptul ca ea radea cu gura pana la urechi, ma facea sa continui sa fac asta. Sa spun glumele mele proaste.
Am fost tras din gandurile mele, cand clopotelul de la usa a sunat, ea intrand cu un plic in mana, fugind spre mine. M a luat in brate si am ramas socat, chicotind.
"Oh Doamne, Harry. Citeste asta." a zis repede si am luat plicul.
Citind printre randuri, mi am dat seama. Realitatea m a lovit tare ei cu putere.
"Bursa la unoversitatea din Boston?" am spus, dar suna ca o intrebare.
"Da, oh Doamne. Plec maine in Boston." a spus si am amutit.
Pleaca.. Pleaca maine in Boston si raman ca un prost aici.
"A-asta e.. E minunat, cred. Felicitari." am zambit desii imi venea sa plang.
Pleaca, si nu o pot oprii. De ce? Fiindca sunt prea timid.
CITEȘTI
Shyness |h.s.|
FanfictionMereu se aseaza in acelasi loc pe banca din statia de autobuz. Mereu priveste in jos. Mereu am vrut sa-i cunosc pivestea. Sa ii stiu numele. Dar niciodata n-o voi cunoaste. De ce? Fiindca sunt prea timid.
