Shyness |h.s.|

7

O saptamana.

De o saptamana nu am mai mers in statia de autobuz. Ma durea sa o vad atat de fericita, si nu din cauza mea. Vreau sa stie ce simt pentru ea. E atat de frumoasa. Nici nu-i stiu numele si sunt atat de indragostit de ea.

Acum sunt pe drum si ma aproprii de statie. Pot jura ca ea e cu el si sunt atat de fericiti. Mi-am rotit ochii la acest gand.

Cu cat ma apropriam mai tare, ceva era ciudat. Era ea. Acelasi par superb. Aceeasi ea. Doar ca... Plangea? De ce Doamne Iarta-ma plangea? Ce avea?

M-am apropriat de ea si am privit-o. Imi era teama sa ii vorbrsc. Dar nu o pot lasa asa.

Pana sa pot sa gandesc de doua ori, gura mi-a luat-o pe dinainte.

"E-esti bine?" am spus incet si m-am aplecat usor pentru a o privii.

Si-a ridicat capul si si-a tras nasul dand negativ din cap.

Ceva lipsea, si nu era doar zambetul ei.

Medalionul. Idiotul a ranit-o.

"Ce s-a intamplat?" am spus incet si m-am pus langa ea, dar nu foarte aproape.

A oftat si si-a tras nasul.

"Am crezut ca e diferit. Am crezut ca nu e adevarat ce zic altii. Dar era. El chiar facea lucruri pe la spatele meu. Oh, Doamne." a spus exasperata si am privit-o fiindu-mi mila.

"Nu toti sunt la fel. Cel putin eu nu ti-as face nimic." am spus si m-am ridicat de pe banca din statie vrand sa urc in autobuzul ce urma sa ma duca spre cafeneaua la care lucram.

"Hei, stai. Cum te cheama?" a strigat.

Dar pana sa raspund, usile se inchisesera.

Am suflat aer cald le geam, acesta aburindu-se. Am scris repede pe geam 'HARRY' si ea s-a incruntat citind.

"YRRAH?" a mimat.

Scrisesem corect, dar era in oglinda. Am desenat o sageata dedesupt, semn ca trebuie sa citeasca invers.

A dat din cap si a ras. Am zambit si eu, apoi autobuzul plecand.

Am reusit sa-i vorbesc. Imi stie numele. Dar eu nu il stiu pe al ei. Si nici nu il voi afla. De ce? Fiindca sunt prea timid.