The Royals Vampires - The Hotel

1- The Hotel

   " Timpuri negre au fost, de ce sa nu se intoarca, doar fac ce vor ei, EI sunt puternici."
Asta spune bunicul meu cercetator când vorbim despre viitor. Îi cer detalii dar el e bunicul Gregory, cel care tot imi spune ca imi va spune când sunt pregătită. Sunt pregătită, ar trebui sa-mi spuna.
Eu sunt Edaline,17 ani, par blond, 1.68 m, stiu, pana si eu urasc numele asta. Asa o chema pe bunica si pe străbunica si cine mai stie cate străbunici. Bunica a fost cea mai frumoasa femeie la viata ei si totuși nu am vazut-o niciodata. Bunicul spune ca femeia lui era foarte norocoasă deoarece anii treceau si ea tot tanara era. Au avut o relatie frumoasă, pana ce bunica l-a părăsit. Acum sunt eu cu el si mama. Mama (Liana) nu se simte prea bine de cand o boala cu un nume pe care nu stiu sa-l pronunt i-a invadat corpul. Probabil acum aveam o chitara si un iPhone daca tratamentele sale nu erau atat de scumpe.
Azi e ultima zi de scoala, iar eu deja imi duc cate un CV la orice loc in care ma pot angaja pe timpul verii. Familiei mele chiar ii trebuie bani. Tratamentele mamei, dorintele mele, mancarea si traiul de zi cu zi. Nu ne putem descurca doar din pensia bunicului si pensia mamei. Părinții mei sunt despartiti, pe tata nu l-am vazut nici macar o data si nici macar o data nu mi-a trimis macar un dolar de ziua mea. Am nevoie de job-ul ăsta.
Plec de la ceremonia sfarsitului de an cu cel mai bun prieten, Stephan, baiat frumos si inteligent, dar care nu-și găsește prietenă. Cateodata am impresia ca ma place, dar eu abia am timp pentru mine si in plus nu prea ma intereseaza treaba asta cu giugiulitul si alintatul. Yuch.

- Eda (* Eda= Edaline= asa imi zic prietenii*), de ce te complici atat? Urăști sa muncesti. Mai stii anul trecut cand lucrai la inghetata si nu stiai nici macar ce e acela cornet?
- Am nevoie de bani stii foarte bine. Anul ăsta am să mă descurc mai bine. Am prins experiență pentru ca numai eu fac treburile prin casa de cand situatia mamei s-a inrautatit.
- Ok, am o surpriza.
- Ce?? Ce??
- Pai.. Stii prietenul verisoarei mele Betty? El are un prieten care are o familie bogata si detin hotelul Redcor. Siii... Am auzit ca au nevoie de o persoana care sa ajute la impaturit si alte cele.
- De aia esti prietenul meu!!!.

Il strang tare de umeri si alerg spre Redcor. Cine o sa aibă bani? Cine o sa lucreze in cel mai fitos hotel din Texas? Da. Eu.
Alerg mai ceva ca la un maraton si intru entuziasmata in hotel. Parcă as fi intr-un castel. Canapele rosii de piele, tapet roșu cu inscriptii regale aurii pe pereti, scarile aurii si mobila neagra lucioasa ce dau in stil gotic. Ajung la receptie si sunt intrerupta din admirat de un domn inalt imbracat la fel de gotic, parca din filmele cu duci si ducese:
- Huh, domnișoară, va ajut cu ceva? Ma intreaba ragusit si straniu.
- Da, buna ziua, imi cer scuze. As vrea sa vorbesc cu patronul hotelului.
- Momentan doarme. Doriti sa-i transmit un mesaj sau veniti diseara?
- E ok daca astept aici?
- Nu. Doarme, doriti sa va mai repet odata?
- Am auzit ca aveti un post liber.
- Sigur. Esti angajata. A fost asa greu?
- Deja? Fara nimic? CV? Sau alte chestii care tin de angajare?
- Primul venit este angajat. Tu esti prima asa ca esti angajata. Poti sa incepi chiar de azi.
Hmm, ciudat. Adica fără sa ma intrebe nimic. Pur si simplu angajata. Asta a fost usor. Imediat dupa "interviu" a venit o doamna. M-a dus la camerele angajatilor. Mi-a dat uniforma. Si gata. Sunt la reviste. Trebuie sa schimb revistele de pe masuta de la intrare pe cele vechi cu cele noi. O sun pe mama sa-i dau vestea si simt cat de bucuroasa e. Apoi il sun si pe Stephan. El e cel care mi-a dat sansa asta.
Azi a fost simplu. Am primit un dosar cu reguli si alte prostii si am plecat acasa. Abia astept sa vin maine la munca chiar daca am niste colegi ciudati. Si cel mai ciudat este ca nu am vazut nici o persoana sa iasa din camere.