Îndrăgostit nebuneşte // M.S

4.0 //

- Spune-mi că nu îți place și o să mă opresc, Yoana.

I-am dat pantalonii jos și i-am sărutat feminitatea prin lenjeria ei dantelată. Am urcat cu săruturile până la sânii ei și i-am dat cămașa jos, aruncând-o prin cameră. Am rânjit peste pielea gâtului ei și mi-am trecut limba peste linia maxilarului său. Mi-am trecut mâna peste feminitatea ei și am mângâiat-o ușr. I-am dat lenjeria jos și mi-am dat și eu boxerii. Trebuie să mă opresc. Așa ar fii normal, dar nu pot. Mă înnebunește. Mă urcă până pe culmile nebuniei și mă coboară înapoi. Gemetele ei răsunau ca un ecou în cameră și mă excitau al dracului de mult.

- Oprește-te, te rog, șoptește printre gemete.

Am luat un prezervativ din noptieră și mi l-am pus repede. M-am poziționat la intrarea ei și i-am strâns coapsele în mâini. Presupun că va avea niște semne destul de proeminente mâine.

- Marcus, strigă ea și se trage ușor în spate.

Mi-am ridicat privirea spre ea și am inspirat șocat. M-am comportat ca un nimfoman și ce e drept, lipsa de sex mă cam afectează. Dar la dracu, nu trebuie să o dau în bară cu Yoana.

- Eu...

- Tu nimic, mă oprește și se ridică.

S-a îmbrăcat repede și mi-a aruncat o privire scurtă. Mi-am dat prezervativul jos și mi-am luat boxerii pe mine.

- Sună-mă când ai de gând să îți revii.

- Nu pleca, te rog.

Am țâșnit din pat spre ea și mi-am pus o mână pe obrazul ei.

- Iartă-mă, șoptesc privind-o în ochi. Eu.. nu știu ce a fost în capul meu. Probabil simțeam nevoia să o fac după atâta timp și știu că tu ești persoană potrivită. Dar o să aștept, promit.

- Să aștepți? Marcus, noi nici măcar nu suntem împreună.

Și brusc, lumea mi-a căzut în cap. Am înghițit în sec și m-am îndepărtat ușor.

- Credeam că...

- Credeai că ce, Marcus? Nici măcar nu m-ai întrebat dacă vreau să fim împreună, strigă blonda plângând.

Oh.

YOANA

M-am întors cu spatele spre el și mi-am șters lacrimile. Voia să facă sex cu mine și ce e mai rău, e că și eu voiam asta.

Am ieșit din apartament și am coborât jos căutând un taxi. M-am așezat jos pe bordură privind cerul. Mici crăpături de lumină străbăteau cerul din când în când semn că urmează să ploaie. Mi-am strâns ușor ochii încercând să evit lacrimile usturătoare dar am eșuat, simțindu-mi obrajii uzi. Suspinurile mele se îmbibau cu tunetele iar lacrimile mele cu picurii ce începeau să cadă din ce în ce mai des. Am înghițit în sec când am simțit o mână pe umărul meu.

" Îmi pare rău. " îmi șoptește la ureche și mă ridică în brațe. L-am privit în ochi și am oftat strângându-l în brațe cu toată puterea pe care o mai aveam.